Cum recunoști un anorexic și cum îl ajuți

Cum recunoști un anorexic: mănâncă porții foarte mici. Fată epuizată mănâncă o boabă de mazăre cu furculița

Anorexia este o tulburare tot mai răspândită în rândul tinerilor. Este cea de-a treia cea mai comună boală cronică a adolescenților. Anorexia are implicații atât fizice, cât și emoționale. În cazuri extreme, persoanele în cauza se pot îmbolnăvi grav și se poate ajunge până la deces. Află cum recunoști un anorexic și cum îl ajuți.

Potrivit unei statistici date publicității de Asociația pentru Prevenirea și Tratarea Tulburărilor de Alimentație, se estimează că una din 100 de adolescente (10-19 ani) suferă de anorexie nervoasă. Acestea reprezintă a 3-a cea mai comună boala cronică întâlnită la femeile tinere. Totodată, un studiu al National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders raportează că 5–10% dintre anorexici mor în zece ani de la contractarea bolii; 18-20% dintre anorexici vor fi decedați după 20 de ani și numai 30–40% se vor însănătoși definitiv. De aceea, este important să recunoști un anorexic și să-l ajuți.

Citește și: Anorexia poate ucide: A trecut prin iad și a reușit să revină. La un moment dat cântărea 31 de kilograme|GALERIE FOTO

Cum recunoști un anorexic și cum îl ajuți. Riscurile anorexiei

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, această tulburare de alimentație prezintă riscuri la nivel psihic și mental. Poate genera confuzie, gândire lentă, comportamente obsesiv-compulsive, bipolare și schizofrenice.

La nivel fizic, anorexia se manifestă prin deshidratare, letargie, oboseală, emaciere, slăbiciune musculară, edeme la nivelul mâinilor și picioarelor, temperatură scăzută a corpului, senzație de frig, dureri abdominale, tulburări ale sistemului digestiv (costipație), diminuarea percepției durerii, presiune sanguină scăzută etc.

În cazul anorexiei, riscul de deces este de patru ori mai mare decât în cazul depresiei majore, acest risc crescând la persoanele diagnosticate cu anorexie în jurul vârstei de 20 de ani. Cauza poate fi o combinaţie a unor factori psihologici, biologici şi sociali, precum: atitudinea socială faţă de aspectul fizic, influenţa familiei ca percepție, proveniența din familii foarte stricte, foarte critice, perfecționiste sau foarte protectoare, evenimente cu grad de stres ridicat (divorţ, decesul unei persoane dragi, schimbarea domiciliului sau a altor aspecte de viață), boli fizice sau psihice în familie. De asemenea, anorexia poate apărea pe fond medical: boli ale tractului digestiv (calculi biliari sau pietre la bilă, ulcere, boala de reflux gastroesofagian, etc), tulburări hormonale (boala lui Addison), afecţiuni ale encefalului (accident vascular cerebral, traumatisme, demenţă), boli cronice inflamatorii, pierderea simţului gustativ, depresie, anxietate sau diferite tipuri de medicamente', explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum recunoști un anorexic

  • Specialistul afirmă că anorexia se manifestă prin:
  • refuzul de a mânca în faţa altor persoane,
  • măsurarea porției de mâncare,
  • tăierea alimentelor în porții foarte mici,
  • pregătirea meselor bogate pentru cei dragi, dar la care persoanele anorexice nu participă,
  • ascunderea alimentelor,
  • suprasolicitarea prin exerciții fizice
  • folosirea de laxative sau medicamente care reduc pofta de mâncare,
  • dorința de a se cântări obsesiv.

Cum recunoști un anorexic: Gândirea lui este distorsionată

Gândirea unei persoane cu anorexie este distorsionată, în sensul să își percepe corpul ca fiind supraponderal, când obiectiv vorbind, greutatea este mai micât decât cea normală. În același timp, o persoana anorexică își va guverna viața numai după aprobările sau dezaprobările societății și va avea o gândire negativistă, de genul: nu corespund, nu voi fi acceptat, nu pot fi iubit dacă sunt gras, nu merit să mă bucur de viață. Cel mai grav aspect este că dacă nu va atinge perfecțiunea, se vor ivi gânduri suicidale. Este inundat de emoții negative, precum: frica intensă de îngrășare, implicit de respingere socială, sentimente de rușine, vinovăție, neîncredere în sine, în ceilalți și, într-un final, în viață și în oportunitățile oferite de ea', conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

Citește și:

Sursa foto: 123rf.com