Ca părinte, sigur că te întrebi ce ar fi de făcut ca așa ceva să nu se mai întâmple. Cel mai bine ar fi să vezi mai întâi care sunt cauzele. ”Crizele de nervi ale copilului ascund întotdeauna ceva ce îl deranjează și pe care nu l-a exprimat într-un alt mod”, este părerea psihoterapeutului Lavinia Țânculescu. El nu a reușit să-și spună păsul fie că este prea mic și nu știe cum să se exprime, fie este mai mare și știe deja că există anumite consecințe negative și atunci manifestările lui sunt ”tot de natură emoțională, dar tăcute. Poate avea perioade lungi de tăcere nefirească. Ar trebui să fii dispusă să asculți limbajul copilului și să înțelegi problema din spatele acțiunilor lui”, spune specialistul.

Pretext de a-și exprima furia

Psihoterapeut Lavinia Tanculescu, email: lavinia.tanculescu@thewings.ro

Psihoterapeut Lavinia Tanculescu, email: lavinia.tanculescu@thewings.ro

Copilul nu “crește” de la sine. ”Are nevoie să fie asistat, acompaniat. Se întâmplă să experimenteze momente de descoperire a acestor afecte primare (furie, mânie, frică, rușine, bucurie) care pot fi foarte puternice ca intensitate. Părintele trebuie să i le înțeleagă și chiar să le simtă el mai întâi și apoi să i le explice. În lipsa prezenței mamei sau a tatălui, aceste trăiri îi provoacă stări aproape insuportabile. După aceea, el nu mai e supărat doar din cauza evenimentului care i-a provocat inițial furia, ci se și sperie pentru că nu și-o poate controla”, spune psihoterapeutul care nu poate da o rețetă universală pentru calmarea crizelor. Ar fi bine să înțelegi faptul că el se enervează că este lăsat singur, și nu că nu i se îndeplinește o dorință. Întâmplarea respectivă e folosită doar ca pretext pentru a-și exprima furia.

Sursa foto: thinkstock.com