Părinții verifică dacă profesorii își fac treaba și iau atitudine dacă observă nereguli. Iar asta nu înseamnă să-i tragă pe dascăli la răspundere dacă odrasla ia note mici pentru că nu se străduiește suficient să învețe.

Găsește-i profesori buni

Un profesor bun ”insuflă plăcerea de a studia, nu impune ca pe o corvoadă temele și /sau lucrul suplimentar, ci le prezintă ca oportunități de învățare și sedimentare a unor cunoștințe de pe urma cărora copilul poate doar să beneficieze”, spune psihoterapeutul Lavinia Țânculescu. Dacă are parte de un dascăl dedicat meseriei, elevul este dispus să dezbată și chiar să-și contrazică părintele pentru că are alte informații de la școală. Ar trebui să îți ridice semne de întrebare un profesor care observă că micuțul tău nu este suficient de pregătit și se oferă să-i predea el ore suplimentare contra cost. Iar dacă asta se întâmplă în cazul mai multor copii din clasă este aproape clar că avem de-a face cu un om care în mod deliberat nu-și face treaba pentru a obține un venit suplimentar. În aceste cazuri nu trebuie să stai cu mâinile în sân. Poți vorbi personal cu profesorul, apoi împreună cu ceilalți părinți. Dacă nu se schimbă nimic, puteți face o cerere către directorul școlii în care să vă exprimați nemulțumirea.

Înveți toată viața

Psihoterapeut Lavinia Țânculescu, email: lavinia.tanculescu@thewings.ro

Psihoterapeut Lavinia Țânculescu, email: [email protected]

”Procesul de învățare este un proces continuu și care interesează atât părintele (ca obligație morală), cât și profesorul /educatorul (ca obligație profesională). Acesta nu se încheie odată ajuns acasă, iar mama și tatăl trebuie să fie în permanență la curent cu ce face la școală, tocmai pentru a fi gata oricând să-i răspundă la întrebări. De multe ori, copilul are nevoie să înțeleagă și, respectiv, să afle un anumit lucru din două surse (și de la educator /învățător /profesor) și de la părinte. Acesta este motivul pentru care micuțul validează cu părintele sau/și cu profesorul, ceea ce celălalt adult i-a transmis. De exemplu: «Mami, doamna ne-a zis astăzi că omul a ajuns pe Lună. Așa este?». Dacă nu ești pregătită să răspunzi la întrebări în mod repetat, copilul se simte dezamăgit și cuprins de sentimentul că nu se poate baza pe tine.”

Sursa foto: 123rf.com / auremar