Crinul mariposa, delicat ca un fluture

crinul mariposa si sfaturi de cultivare

Una dintre cele mai frumoase flori sălbatice din America de Nord este crinul mariposa. Înrudit cu lalelele și crinii noștri de pădure, el crește în zonele răcoroase și se mulțumește cu terenul stâncos și aspru al munților.

 

Crinul mariposa și-a primit numele de la forma petalelor sale care seamănă cu aripile unui fluture. Mariposa, în limba spaniolă, înseamnă fluture în limba spaniolă, iar floarea aceasta este cu adevărat delicată ca un fluture.

Numele ei științific este Colachortus și cuprinde 75 de specii, cele mai multe dintre ele găsindu-se în zonele montane ale Californiei. Florile pot avea diverse culori, de la alb imaculat, la roz, violaceu sau mov, până la nuanțe delicate de galben și crem.

O plantă deosebit de rezistentă

Crinul mariposa rezistă la temperaturi extreme și crește în soluri sărăcăcioase sau pe stâncării. Deși este endemic Americii de Nord, există câțiva hibrizi care pot fi cultivați și în Europa, în grădinile amenajate cu stânci decorative, mușchi și pământ specific zonelor montane.

Planta este perenă și răsare în fiecare primăvară din bulbi care dau naștere câte unui buchet din 5 – 10 ramuri în vârful cărora apar bobocii de flori. Toamna, semințele se scutură, se îngroapă în pământ și, în câțiva ani, din ele se formează treptat bulbi noi care dau naștere altor flori.

Bulbii sunt comestibili și indienii îi foloseau adesea în mâncărurile lor. De asemenea, bulbii mai au un mare avantaj, acela de a rezista incendiilor de vegetație, așa cum florile lor rezistă la secetă și la temperaturi ridicate.

Cum trebuie să îngrijești crinul mariposa

Poate fi cultivat cu ușurință și la noi în țară, în grădinile de munte și în grădinile de rocărie. Are nevoie de un sol îmbogățit cu humus, dar de un loc însorit și de temperaturi ridicate pentru a înflori.

Pe timpul iernii, bulbii fie se îngroapă adânc, la 10 cm în sol, fie se scot și se țin în jardiniere cu pământ și nisip într-o încăpere rece, dar ferită de îngheț.

Planta se udă foarte rar, pentru că este rezistentă la secetă, și nu are nevoie de fertilizatori, dacă are un sol bogat în humus și nisip cu siliciu și minerale.

sursa foto: Shutterstock

 

 

Loading...