”Am crescut copilul singură!”

'În urmă cu mulți ani, am rămas însărcinată dintr-o simplă aventură, în urma căreia s-a născut o fetiță pe care am crescut-o singură. Părinții nu au vrut să mă ajute, iar tatăl copilului nici atât. A fugit de cum a auzit despre ce-i vorba. Atunci când a întrebat de tatăl ei fetița, i-am spus că a trebuit să plece în străinătate, fiind înainte de Revoluție, și că am pierdut legătura cu el. Acum, fata are 34 de ani, are familia ei, dar încă îmi mai pune întrebări despre tatăl ei. Vrea să-l caute, chiar și în străinătate, și-mi cere să o ajut și să-i dau indicii. Eu n-am vrut să o rănesc, să-i spun că tatăl ei a abandonat-o înainte de naștere și că n-a dorit-o. Nu înțeleg de ce tot întreabă de el. Să-i spun acum adevărul sau să o protejez în continuare. N-aș vrea sub nicio formă să o fac să sufere după acel individ care nu merită nicio lacrimă de-a ei.'

Adela, Cluj

Răspunsul specialistului nostru 

Este un lucru minunat că v-ați asumat responsabilitatea creșterii fetiței de una singură. Ați reușit să o protejați în tot acest timp, însă n-ați fost pe deplin sinceră cu ea. Eu i-aș spune fetei cum stau lucrurile și m-aș baza pe faptul că este un om matur, educat, care va înțelege care a fost situația. Este firesc să pună întrebări pentru că are nevoie să înțeleagă de ce,tatăl ei nu a încercat să vă caute. Îi lipsesc piese din puzzle și, pentru liniștea ei interioară, trebuie să știe cum au stat cu adevărat lucrurile. Acest fapt poate valora pentru ea foarte mult. Este posibil ca, după ce află adevărul, să nu mai țină morțiș să îl caute, dar, dacă în continuare va vrea să își găsească tatăl, eu cred că trebuie sprijinită.