Copilul nu îți cere sacrificii. El nu le pretinde în mod direct. Aceste așa-zise jertfe sunt, de fapt, alegeri pe care ți le-ai asumat singură dându-i naștere și investind în el pentru că așa consideri tu că este bine”, spune psihologul Cristina Ion-Rădulescu.

Justificare a lipsei de curaj

Ideea de sacrificiu pentru binele copilului este de multe ori o mască a ceea ce ne dorim, însă nu avem curaj să îndeplinim. De exemplu, o femeie care nu are curajul să iasă dintr-o căsnicie nefericită pentru că se teme că nu se va descurca singură sau că va fi blamată de familie sau de societate, dar spune că rămâne cu soțul de dragul copilului. O alta poate nu are suficientă voință să-și termine studiile pentru că se teme de eșec și umilință. În altă situație, mama poate da vina pe copil că nu reușește să-și schimbe stilul nesănătos de viață, să slăbească etc”, remarcă psihologul.

Ai grijă și de tine

Dar chiar dacă sacrificiile tale sunt reale, ar fi bine să-ți reevaluezi atitudinea. Dacă ai mers cu avionul, ai auzit sfatul de a-ți pune întâi tu masca de oxigen în cazul în care acest lucru ar fi necesar și apoi să îți ajuți copilul sau alte persoane din apropiere. Ar fi bine să ținem cont de acest sfat și în viața de zi cu zi. Dacă tu te neglijezi, nu mănânci, nu dormi sau sari peste anumite mici tabieturi care îți dau energie (cum ar fi să savurezi cafeaua de dimineața) pentru a face mai multe pentru copil, s-ar putea să nu îi faci neapărat un bine. Cel mic are nevoie de părinți care să fie ei, în primul rând, fericiți. Chiar și în perceptele creștine ți se cere ”să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți”. Deci, grija de tine însăți nu trebuie exclusă în numele binelui celui mic. Bineînțeles, nu este vorba de lucruri care nu pot fi amânate, cum ar fi hrănirea unui bebeluș sau îngrijirea unui copil bolnav, dar de multe ori mamele exagerează și când nu este ceva urgent sau fără de care nu se poate.

Fără șantaj sentimental

Pe de altă parte, un părinte care se plânge că se sacrifică pentru copilul lui, ar fi bine să-și revizuiască felul în care gândește. Probabil că vede misiunea de a-l crește ca pe o corvoadă. Dar nimeni nu l-a obligat la asta și nici copilul nu i-a cerut-o. A-i spune replici de genul ”cum poți face așa ceva, după cât m-am sacrificat pentru tine?” sau chiar ”eu nu trăiesc decât pentru tine” nu înseamnă decât să pui greutăți de nepurtat pe umerii fiicei sau fiului tău.

psiholog Cristina Ion-Rădulescu, Cabinet psihologic Cristina Ion-Rădulescu  tel: 0721.046.829

psiholog Cristina Ion-Rădulescu, tel: 0721.046.829

Oprește-ți timp pentru tine

Înainte de toate ar trebui să-ți pui întrebările: «Sunt fericită? », «Fac ceea ce-mi doresc sau viața mea e plină de frustrări, necazuri și suferință?». Copilul simte, înainte de toate, dacă ești fericită și mulțumită. Nu are idee de «sacrificiile» pe care le faci – doar poate atunci când va deveni, la rândul lui, părinte sau poate că nici atunci. O mamă care nu se simte bine în situația în care este și visează în taină la altceva nu va crește un copil fericit pentru că exemplul personal își pune o amprenta foarte mare asupra lui și ca adult nu poate fi altfel decât cum a văzut în copilărie. Echilibrul e simplu de găsit, doar că e greu de aplicat… Oprește-ți timp pentru tine. Fă ceea ce crezi că îți ajută: continuă-ți studiile, dezvoltă-te personal, mergi la sală etc. Crești odată cu el. În felul acesta vei oferi un exemplu personal sănătos și vei ști să îl susții și să-l încurajezi atunci când va avea nevoie.”

Sursa foto: CIA DE FOTO / flickr.com