Dar ce să faci dacă de concursurile școlare depinde viitorul copilului? Sau dacă el insistă să meargă pentru că toată clasa merge? Sau atunci când elevul nu vrea, însă părinții îl înscriu la cât mai multe competiții și îl obligă să participe? Am încercat să vedem care ar putea fi calea de mijloc în ceea ce privește concursurile școlare.

Concursurile școlare – de la joacă la motive de stres

Până la vârsta de cinci ani, a participa la un concurs nu înseamnă pentru copil decât un prilej de Cristina Radulescu-Ion psihologdistracție, de joacă. Pe măsură ce crește, situațiile în care este nevoit să concureze cu alți colegi sunt din ce în ce mai dese și întrecerile devin mai importante pentru ei. Astfel, ele pot fi ocazii de creștere și de evoluție, dar și o sursă de stres, afectând negativ personalitatea lui. „Copiii, ca și adulții de altfel, reacționează diferit în condițiile în care trebuie să facă un efort susținut și să fie comparați cu alții”, remarcă psihologul Cristina Ion-Rădulescu. „Pe unii aceste condiții îi motivează, pe alții, dimpotrivă. Fiecare părinte își cunoaște fiul cel mai bine. Dacă este timid, introvertit, iar competiția mai mult îi distruge stima de sine și încrederea în ceea ce ar putea face în viitor, adultul ar trebui să-l menajeze. Dacă sunt materii la care excelează, ar fi bine să fie încurajat să participe.” Pe de altă parte, este bine să învețe și să facă față eșecului. Nu va câștiga tot timpul și ar trebui să se obișnuiască de mic să fie și de această parte a baricadei. Nu înseamnă să se resemneze în rolul de învins, ci să lupte în continuare, dar să înțeleagă și că nu e sfârșitul lumii dacă nu ieși pe primul loc și nici chiar când ești pe ultimul.

Sursa foto: 123rf.com