Deficiențele de coagulare sanguină

Simptomele care anunță deficiențe de coagulare se manifestă doar în momentul în care apar cheaguri de sânge care produc probleme. Trombofilia este o afecțiune în cursul căreia se formează cheaguri de sânge care nu se resorb singure și care migrează pe traseul vaselor de sânge și pot pune viața în pericol. În timpul sarcinii, procesul de formare a cheagurilor este mai intens, cu scopul de a limita cantitatea de sânge pierdut în timpul travaliului și nașterii. În cazul în care o femeie suferă de trombofilie, procesul de coagulare este foarte intens și există probabilitatea de apariție a cheagurilor în vasele de sânge care irigă placenta. Acest lucru reduce fluxul de sânge care ajunge la făt și de aici pot să apară complicații care să-i afecteze evoluția. Cele mai frecvente sunt: avortul spontan, preeclampsia severă, desprinderea de placentă. Trombofilia poate fi identificată prin analize de laborator și se poate trata, astfel că efectele negative pot fi evitate.

Preeclampsia

Este o afecțiune în care tensiunea arterială maternă crește foarte mult și apar niveluri ridicate de proteine eliminate în urină. Considerată o situație critică, aceasta poate apărea începând de la a doua sarcină, cel mai des după cea de-a 20-a săptămână de gestație, dar forme de preeclampsie pot să apară și mai devreme sau chiar postpartum. Cauza exactă nu este clar identificată. În situațiile grave, simptomele includ: dureri de cap severe, pierderea temporară a vederii, dureri abdominale, greaţă, vărsături, ameţeală, creșterea bruscă în greutate, umflarea feței și a mâinilor. Femeile cu risc sunt atent monitorizate, pentru a se putea interveni dacă situația devine critică. Stategia folosită este terapia cu antihipertensive, concomitent cu stimularea maturizării plămânilor copilului, pentru ca acesta să facă față soluției extreme, respectiv operația de cezariană de urgență.

Lichid amniotic scăzut sau în exces

Lichidul amniotic are mai multe roluri, printre care amortizarea șocurilor, pentru a menține fătul în siguranță, menținerea temperaturii constante în uter, favorizarea dezvoltării musculaturii fetale și a sistemului digestiv. Prea puțin lichid amniotic (oligohidramnios) poate afecta dezvoltarea fătului, mai ales a mușchilor, plămânilor și a sistemul digestiv, iar prea mult lichid amniotic (polihidramnios) induce travaliu prematur, ruperea membranelor și hemoragie postpartum. La fiecare investigație ecografică, una din caracteristicile esențiale ale sarcinii care este urmărită de medic este și cantitatea de lichid amniotic. Absența sau excesul de lichide este detectat în timpul celui de-al doilea trimestru. În funcție de situație, se poate injecta o soluție salină în sacul amniotic sau se poate drena excesului de lichide.

Placenta previa

Este o complicație a sarcinii în care placenta este așezată în partea inferioară a uterului, acoperind parțial sau complet colul uterin. Multe femei au placenta poziționată în partea de jos a uterului în cursul primului trimestru al sarcinii (de unde și apariția unor sângerări în această primă etapă a sarcinii), dar pe măsură ce uterul se dezvoltă, placenta urcă și problema se rezolvă de la sine. În cazurile în care placenta rămâne în partea inferioară, în al doilea și al treilea trimestru de sarcină este vorba despre o complicație gravă, care poate produce sângerări abundente și poate pune viața mamei și a fătului în pericol. Din fericire, majoritatea cazurilor de placenta previa sunt identificate și pot fi monitorizate și tratate.

Diabetul gestațional

Este o formă de diabet care apare în timpul sarcinii, dar poate anunța și faptul că mama are un risc crescut de a face diabet după sarcină. Diabetul gestațional este cauzat de rezistența la insulină (corpul nu răspunde la insulină). Suferința nu are simptome vizibile. De regulă, femeile care au diabet gestațional dau naștere unor bebeluși cu greutate mai mare decât cea normală. Copilul poate avea probleme serioase, precum icter neonatal, sindrom de detresă respiratorie, niveluri anormal de mici de minerale în sânge și hipoglicemie. Diabetul de sarcină poate fi rapid identificat prin analize de sânge și poate fi ameliorat printr-o terapie și nutriție adecvate. 

Ruptura de placentă

Numită și abruptul placentar, această complicație apare atunci când placenta se separă complet sau parțial de uter înainte de naștere. Aceasta duce la o carență severă de nutrienți și oxigen pentru făt. Complicația apare cel mai frecvent în cel de-al treilea trimestru de sarcină. Simptomele includ sângerări vaginale, contracții uterine și dureri abdominale. Nu se cunosc toate motivele pentru care apare, dar cauzele principale ar putea fi traumatismul fizic și hipertensiunea arterială. Ruptura de placentă poate fi și o complicație a preeclampsiei. Riscul crește la femeile care au avut mai multe sarcini. 

Cele mai multe dintre aceste complicații severe pot fi prevenite cu analize efectuate înainte de sarcină și pe parcursul acesteia. Monitorizarea corectă a sarcinii poate identifica la timp aceste probleme, astfel ca sarcina să evolueze în condiții sigure atât pentru mamă, cât și pentru făt. 

Sursa foto: pixabay.com

(P) Material publicitar realizat in colaborare cu Bioclinica