Te-ai gândit vreodată de ce au nevoie mirele și mireasa de cavaleri și domnișoare de onoare? Aceștia nu lipsesc niciodată, dacă vrei să ții cont de cele mai bune tradiții de nuntă. Dar iată și de ce este nevoie de ei la nuntă, precum și ce semnificație aveau pe vremuri celelalte obiceiuri de care ținea cont mireasa.

Domnișoarele de onoare aveau rol de protecție

Dacă tinerii care stăteau lângă mire aveau săbiile pregătite, domnișoarele sau fecioarele care stăteau lângă mireasă aveau pregătite… blesteme.

Se alegeau întotdeauna două, trei sau patru fete tinere care se îmbrăcau la fel ca mireasa, mai ales în vremurile miedievale când nu existau rochiile speciale de mireasă ca azi. Aceste tinere aveau rolul să camufleze adevărata mireasă, să nu știe duhurile rele, diavolul sau invidia femeilor din jur care dintre ele se va mărita.

Ele erau pregătite să arunce blesteme asupra oricui îndrăznea să atace mireasa.

În epoca romană, domnișoarele de onoare o înconjurau pe mireasă înainte de a ajunge lângă mirele ei, în fața altarului, protejând-o de ochii răi, de blesteme și vrăji.

Cavalerii mirelui, un fel de gardă de corp

În zilele noastre, cei mai buni prieteni ai mirelui au onoare să fie cavaleri la nunta lui și să îi stea alături pentru a-l susține moral. Rolul lor azi este mai degrabă decorativ. Unul dintre ei are menirea să prezinte verighetele

Dar pe vremuri, cavalerii erau absolut necesari mirelui și aveau rol de gardă de corp. Ei stăteau în dreapta mirelui, înarmați cu săbii, să apere mirii de oricine ar fi vrut să îi atace sau să fure mireasa.

 

Tradiții de nuntă surprinzătoare

Tortul, un dulce care purta noroc în dragoste

În zilele noastre, tortul este o adevărată capodoperă culinară, cu straturi groase de cremă și pandișpan însiropat. Dar, la începuturi, era o turtă moale și dulce, din care mirele gusta o bucată imediat după ce era cununat.

Apoi fărâmița turta deasupra capului miresei, iar celelalte fete se înghesuiau să culeagă firimiturile pe care le țineau acasă, sub pernă, să aibă noroc în dragoste.

De ce a apărut rochia albă de mireasă?

Până prin anii 1800, miresele, mai ales cele de familie nobilă, purtau rochii și ținute elegante de culoare roșie. Aceasta era culoarea bogăției, a iubirii și a pasiunii.

Abia din 1840, când Regina Victoria a ales o rochie albă pentru a se căsători cu Prințul Albert, a fost impusă culoarea de azi. Pentru Regina Angliei, albul însemna puritate, sinceritate și credință, iar gestul ei simbolic a devenit o tradiție care s-a răspândit în toată Europa.

Cum se făceau buchetele de mireasă în lumea antică

Grecoaicele care se căsătoreau în vechea Eladă purtau buchete din ierburi magice și puternic parfumate, în special ierburi aromatice. Nu se foloseau nici trandafiri, nici cale, nici liliac. Ierburile aromatice aveau rolul de a le proteja de zeii răzbunători sau de orice alte duhuri malefice, invidioase pe norocul lor de a fi găsit un mire bun.

Vălul și căsătoriile aranjate

Din nefericire, originea vălului de mireasă, atât de iubit azi, este una dureroasă. El avea menirea să ascundă chipul mai puțin plăcut al tinerei care era căsătorită de cele mai multe ori fără să își vadă mirele și fără să fie văzută.

Și luna de miere are o origine controversată

Unele căsătorii în vremurile vechi erau făcute cu forța, mireasa era furată de acasă și era ascunsă o vreme până când părinții sau vreun iubit nefericit înceta să o mai caute. După aproximativ o lună, când nunta era deja consumată, mirele își aducea mireasa printre ai lui, iar părinții fetei trebuiau să accepte situația ca atare.

Pentru miresele furate și surghiunite nu era o lună de miere, dar de aici a pornit obiceiul ca mirii să plece o vreme departe de familie și să își trăiască pasiunea în doi.

foto: 123rf.com