Top 20 cele mai frumoase obiective turistice din România

Top 20 cele mai frumoase obiective turistice din România

Situată în sud-estul Europei Centrale, România deține unele dintre cele mai frumoase obiective turistice din lume. Înca de la prime ore de Geografia României, am învățat despre abundența resurselor turistice care sălășluiesc pe întinderea frumoasei noastre patrii.

Țara noastră deţine atât munţi cu înălţimi de peste 2. 500 de metri (Vf. Moldoveanul), cât şi ieşire la Marea Neagră sau Delta Dunării.

De-a lungul timpului, imperiile cu care ne-am luptat sau popoarele care au migrat prin spaţiul carpato-dunărean și-au pus amprenta în cultura, arhitectura și tradițiile românești.

De mici am învățat că avem munți cu duiumul, plaje, istorie și tradiții, ape termale, castele și cetăți de faimă internațională cât să umplem biblioteci întregi, ceea ce fac ca România să deţină nenumărate destinații turistice de neratat.

Iată 20 de atracții turistice din România pe care orice turist trebuie să le viziteze:

 

1. Delta Dunării


Delta Dunării

Fie că ai ajuns sau nu în deltă, imaginea pelicanilor care își duc nestingheriți traiul și a nuferilor plutind mândrii pe întinderea apei, fac ca această zonă să fie una dintre cele mai frumoase obiective turistice din România.

Delta Dunării cu o suprafață de 3446 km², se află în mare parte în Dobrogea și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene.

Este încadrată de limane și lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m².

Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. având spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, Delta Dunării este considerată locul cu cele mai puține precipitații din România.

La Pătlăgeanca, Dunărea se bifurcă în două braţe, Chilia la nord şi Tulcea la sud, apoi la Ceatalul Ismail, cel din urmă se desparte în braţul Sulina şi Sf. Gheorghe. În zonă pot fi întâlnite toate speciile vegetal-lacustre ale Europei.

În Delta Dunării ai ocazia să observi 1.830 de specii de plante şi copaci, peste 2.440 de specii de insecte, 91 de specii de moluşte, 11 specii de reptile, 90 specii de amfibieni, 320 de specii de păsări şi 44 de specii de mamifere. De asemenea în apele Dunării se află 133 de specii de peşti.

Delta Dunării găzduieşte cea mai veche rezevaţie naturală din România, Pădurea Letea, arie protejată încă din 1938. Pe lângă aceasta, pe teritoriul și în vecinătatea parcului național se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, situri arheologice, arii protejate, zone naturale) și anume:

  • Biserica ortodoxă „Buna Vestire' din Tulcea, monument istoric construit în 1869
  • Mănăstirea și castrul roman Halmyris de la Murighiol.
  • Moscheea Azizyie (Geamia Sultanului Abdulaziz) din Tulcea, fiind lăcașul de cult reprezentativ al comunității musulmane construit în anul 1863
  • Așezarea greco-indigenă din satul Sălcioara (sit arheologic).
  • Cetatea Argamum – Orgame, sit arheologic aflat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca, în locul numit Capul Doloșman. Acesta este localizat la contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razim care, în Antichitate, era un golf deschis al mării Negre (golful Argamon).
  • Histria, cetate grecească (ruine) aflată pe teritoriul administrativ al comunei Istria, în județul Constanța. Este cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României.
  • Situl arheologic de la Vișina.
  • Munții Măcinului
  • Marea Neagră
  • Complexul lagunar Razim-Sinoe (Limanele Dobrogene) constituit din cele două unități: Unitatea Razim cu lacurile Golovița, Zmeica, Babadag, Tauc, Topraichioi și cel omonim; și Unitatea Sinoe ce cuprinde lacurile Nuntași, Tuzla și Sinoe[35]
  • Cimitirul cosmopolit din Sulina, un cimitir în care sunt înmormântați marinari din toată lumea, victime de naufragiu și chiar pirați. Puteți vizita mormântul unui pirat fără nume, mormintele îndrăgostiților înecați, al unei prințese și multe alte locuri de veci pline de poveste.

Dacă te-ai hotărât să vizitezi Delta dunării, nu rata o plimbare de câteva ore cu barca pe brațele Dunării. Dacă te gândești că traseul de 5 ore pe canalele marelui fluviu este prea mult, te vei inveseli când vei aflala că la întoarcerea din plimbarea lacustră vei fi îmbiat cu bucate specifice bucătăriei lipovenești, cu pește proaspăt cules din Dunăre și gătit pe un pat de legume.

 

2. Transfăgărășan


Transfăgărășan

Cand vine vorba despre cele mai frumoase obiective turistice din România, Transfăgărașanul este una dintre cele mai vizitate zone din țara noastră.

Transfăgărășanul (oficial numerotat DN7C) a fost construită în perioada 1970–1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu și leagă Muntenia cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș, cei mai înalți din România, care fac parte din Carpații Meridionali.
Este un drum asfaltat ce începe din localitatea Bascov, judeţul Argeş, şi se desfăşoară pe 152 de kilometri până în localitatea Cârtişoara din judeţul Sibiu, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de 2042 m. Astfel, Transfăgărășan se situează pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m.

Tunelul Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta Munților Făgăraș, între vârfurile Iezerul Caprei (2414 m) și Paltinul (2398 m), este cel mai lung tunel rutier din România, având o lungime de 887 m, cu o înălțime de 4,4 m, o lățime de 6 m, fiind iluminat electric și ventilat natural.

Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă.

În 1974, o dată cu inaugurarea oficială a drumului, s-au ridicat și inaugurat două monumente închinate militarilor care au contribuit inclusiv cu viața lor la construirea Transfăgărășanului. În urma vandalizărilor și neglijenței, monumentele inițiale s-au deteriorat masiv, așa că în septembrie 2009, la aniversarea a 35 de ani de inaugurarea șoselei și a 150 de ani de la înființarea armei geniu, acestea au fost restaurate integral de militarii Batalionului 136 Geniu „Apulum”.

La cota 1200, se înalță „Poarta Geniștilor”, un colț de stâncă străpuns de drum, purtând o placă pe care stă înscris: „Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc POARTA GENIȘTILOR”.

Urcând încă câțiva kilometri, la cota 1600 se găsește „Poarta Întâlnirii”, un monument pe a cărui placă stă înscris: „În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII”.

Zona montană înaltă a DN7C este deschisă circulației rutiere în fiecare an doar de la 30 iunie până în 1 noiembrie, întrucât drumul este înzăpezit pe timp de iarnă, iar deszăpezirea lui este impractică, la aceasta se adaugă riscul căderilor de pietre și al avalanșelor.

Iarna, drumul este deschis în mod oficial pe versantul sudic până la complexul Piscul Negru (kilometrul 104 – județul Argeș), iar pe cel nordic până la Cabana Bâlea-Cascadă (kilometrul 131 – județul Sibiu).

Vara, restricțiile cuprind perioada de întuneric (orele 22:00-6:00), deoarece traseul este unul periculos, cu deosebit de multe viraje și curbe în ac de păr, fără să fie prevăzut cu elemente reflectorizante, iar riscul căderii în gol este deosebit de mare. Limita de viteză recomandată este de 40 km/h.

În timpul iernii, când Transfăgărășanul este închis circulației rutiere, la Lacul Bâlea se poate ajunge cu telecabina de la cabana „Bâlea Cascadă'.

În apropierea lacului Bâlea, în 2006 s-a construit primul hotel de gheaţă din sud-estul Europei. Acesta este reconstruit în fiecare an.

În partea sudică, pe muntele Pleasa, se află statuia lui Prometeu cu fulgerul în mână, ca simbol al electricităţi, realizată de sculptorul Constantin Popovici. În apropierea barajului Vidraru se află Cetatea Poenari, fostă reşedinţă a lui Vlad Ţepeş.

Ineditul Transfăgărăşanului este dat de drum în sine, cea mai spectaculoasă şosea din România.

Destinația turistică Bâlea este, fără îndoială, cea mai spectaculoasă regiune din Carpaţi. În anul 1932, o suprafaţă de 180 de hectare de pe creasta nordică a Făgăraşilor, din judeţul Sibiu, a fost inclusă în Rezervaţia Complexă Bâlea.

Rezervaţia naturală Golul Alpin şi lacul Bâlea protejează zona cuprinsă între vârfurile Vânătoarea lui Buteanu (2.508 metri), Capra (2.439 metri), Paltinu Mare (2.398 metri), Muchea lui Buteanu (2.506 metri) şi Piscul Bâlii. Aria protejată include cel mai mare lac glaciar al Făgăraşilor – lacul Bâlea, situat la o altitudine de 2.034 metri, ocupând o suprafaţă de peste 46.000 de metri pătraţi şi având o adâncime de până la 11,35 metri.

Clima în această zonă este rece, de tip alpin, temperatura medie anuală înregistrată situându-se în jurul valorii de zero grade Celsius.

Flora şi fauna sunt caracteristice etajului alpin al munţilor Carpaţi. Dintre speciile de plante întâlnite aici, cele mai însemnate sunt cele 13 specii endemice, cum ar fi omagul, coada vulpii sau floarea de colţ.

 

3. Roșia Montană, județul Alba


Roșia Montană, județul Alba

Dacă nu ai ajuns încă să vizitezi Roșia Montană, află că este unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Transilvania.

Roșia Montană este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773, localitatea apare sub numele de „Veres Patak' (traducere în limba română „Pârâul Sângeriu (Roșu)').

Este situată în Valea Roșiei, străbătută de râul Roșia. Râul Roșia este bogat în minerale, în special oxizi de fier care îi dă o culoare roșiatică, de unde și denumirea comunei în română și maghiară. Culoarea roșiatică a apei se datorează mineritului excesiv ce durează de peste 2000 de ani.

Patrimoniul din Roșia Montană se bucură începând din 5 februarie 2016 de recunoașterea oficială din partea statului român a valorii sale excepționale, localitatea fiind inclusă pe Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.

Odată cu apariția controversatului Proiect minier de la Roșia Montană, mai exact odată cu începerea explorărilor aurifere din 1997, proiectele de turism au fost practic înlăturate de pe agenda autorităților locale, mizându-se exclusiv pe acest proiect aflat în totală contradicție cu conceptul de dezvoltare durabilă, obiectiv specific fiecărei comunități locale civilizate.

În prezent, zona se află în declin economic, iar locuitorii acesteia duc o luptă grea pentru dezvoltarea altor industrii locale care să le asigure traiul.

Deși tineri ambițiosi se luptă pentru scoaterea Roșiei Montane din blocajul economic în care se află, se preconizează că dezvoltarea turismului local este cel mai eficient înlocuitor al exploatării minelor de aur.

Situată la o altitudine de aproximativ 800 m, în valea Roșiei se îmbină culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase înalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatării îndelungate.

Munții sunt acoperiți de păduri, pășuni sau fânețe dând aspectul specific Munților Apuseni. O caracteristică unică a peisajului este prezența nenumăratelor lacuri artificiale numite „tăuri”. Aceste lacuri au fost create inițial pentru a folosi activității miniere iar astăzi folosesc în scopuri de agrement. Există în această localitate peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare (Țarina, Tăul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna etc.) rezultat al activității miniere.

În apropierea Roșiei Montane se află două formațiuni geologice unice declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată.

Piatra Corbului se află în sudul comunei la aproximativ o oră de mers, pe versantul sudic al Dealului Cârnic. Rezervația geologică ocupă o suprafață de 5 ha, la altitudini cuprinse între 950 și 1100 m și deține acest statut din anul 1969. Formațiunile ocrotite sunt iviri masive de andezite, ce au luat forma unei cetăți în ruine sau a capului unui corb, de unde și denumirea. Crestele stâncilor sunt presărate cu ace și turnuri ascuțite și surplombe imense ce indică locurile de unde pe parcursul timpului s-au desprins blocuri imense de rocă.

În apropierea Pietrei Corbului, între Dealul Cârnic și Dealul Cetății se află altă formațiune geologică protejată, numită Piatra Despicată. Este formată dintr-o stâncă imensă, separată de sol și formată dintr-un tip de rocă nemaiîntâlnit prin acele locuri. Proveniența stâncii este necunoscută. Legenda spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaș ce o transporta pe brațe peste Munții Apuseni cu mii de ani în urmă.

După o vacanță petrecută la fața locului, nu doar localnicii vor avea de câștigat. Superbelor galerii romane săpate cu dalta și cu mâinile libere, drumețiile pe care le poți face până la Piatra Corbului sau Piatra Despicată sau pur si simplu trăind pentru câteva zile alături de populația locului, îți va umple sufletul de bucurie și pace.

 

4. Cazanele Dunării – Dubova, județul Mehedinți


Cazanele Dunării – Dubova, județul Mehedinți

Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Au o lungime de circa 9 km. În unele locuri Dunărea se îngustează până la 230 m, îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Adâncimile maxime ajungând la circa 75 m. În sectorul Cazanelor, viteza de scurgere a apei depășește 5 m/s.

Cazanele Mari au o lungime de aproximativ 4 km, încadrându-se între masivele Ciucarul Mare (pe teritoriul României) și Veliki Strbac (Serbia).

La baza peretelui de calcar ce flanchează această porțiune a Cazanelor Mari există două cavități: peșterile Gura Ponicovei și Veterani.

Cazanele Mici se întind pe o lungime de aproximativ 3 km, fiind poziționate între masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia)

Cazanele Dunării și masivele Ciucarul Mare / Ciucarul Mic fac parte din Parcul Natural Porțile de Fier.

Porțile de Fier este numele unui defileu pe fluviul Dunăre. Face parte din granița dintre Serbia și România. Reprezintă 134 km din cursul Dunării, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orașului românesc Orșova. La est de Porțile de Fier, în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin, se afla podul lui Traian.

Defileul se află între România în nord și Serbia în sud. Fluviul traversează Munții Carpați în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești.

Aproape de golful Mraconia, se poate observa, săpat în stâncă, chipul lui Decebal, statuia lui Decebal care a fost sculptată în piatră între 1994 și 2004, având dimensiunile 55 m – înălțime și 25 m – lățime.

Dacă vrei să îți satisfaci doza de lirism și măreție, poezie și glorie, nu ai decât să recurgi la o plimbare de aproape 2 ore cu vaporașul în Cazanele Dunării, o superba destinație turistica din România.

 

 

5. Podul lui Dumnezeu, județul Mehedinți


Podul lui Dumnezeu, județul Mehedinți

Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele) este unicul pasaj rutier natural funcțional la nivel național, traversat de DJ 670 Baia de Aramă-Drobeta Turnu-Severin, fiind un vestigiu al Peșterii Podului ce a rezultat prin surparea tavanului acesteia.

Este cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa (30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime), dar singurul din lume deschis traficului rutier (inclusiv de mare tonaj).

Ca alcătuire petrografică prezintă o structură masivă de calcare stratificate în bancuri de 1-2 metri, arcada din aval aflându-se într-o stare de conservare mult mai bună decât cea din amonte.

Din bătrâni se povestește că aici locuia Dracul, oamenii rugându-se lui Dumnezeu să-i scape de el. Atunci, Dumezeu, a lovit cu palma în tavanul peșterii, unde locuia Diavolul, care s-a prăbușit peste intrare. Dar Dracul a scăpat, ieșind pe cealaltă gură a peșterii și s-a agățat cu ghearele de vârful Dealul Peșterii. Dracu s-ar fi urcat apoi pe o stâncă, ce-i poartă numele: Stânca Dracului.

Altă legendă spune ca podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă prin Tismana după ce oamenii l-au alungat din comună, punându-i în traistă o găină cu gâtul tăiat, o pâine și un cuțit, acuzându-l de furt. Pe la anul 1370, călugărul era în căutarea unei cascade care i s-a arătat în vis și deasupra careia trebuia să construiască o mănăstire. Din Ponoarele a plecat la Tismana, unde a ridicat mănăstirea (Tismana). Înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele, să fie fără pești și să o înghită pământul. Și chiar așa s-a întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit 8 mori, iar în ea nu trăiește nici un pește.

Nuanțele de verde: vernil, verde praz, verde smarald, verde electric, verde oliv, verde kaki, formele săpate în calcar, tradițiile și legendele din moși strămoși, fac această zonă să fie una dintre cele mai frumoase destinații turistice din România.

Citește mai multe legende despre Podul lui Dumezeu

 

6. Cascada Bigăr, județul Caraș-Severin


Cascada Bigăr

Cascada Bigăr din România este unul din numeroasele obiective turistice pe care natura le-a pus la dispoziția privitorilor.

Cascada Bigăr se află în județul Caraș-Severin, între localitățile Anina și Bozovici, pe Cheile Minișului, în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița (176,60 hectare). Accesul este extrem de facil, cascada aflându-se la câțiva metri de șoseaua DN57B, la punctul numit „Paralela 45.

Este formată de apele cristaline ale izbucului Bigăr, un afluent al Minișului. ce se repede tumultuos la suprafață, la ceva mai mult de 200 m mai în sus de râu. De la „nașterea' sa de sub uriașul zid de stâncă și până la impunătoarea cascadă ce-i poartă numele, izbucul le oferă turiștilor alte zeci de cascade mai mari sau mai mici.

Apa este bogată în calcar și se varsă în răul Miniș de pe un prag stâncos de circa 8 metri înălțime, acoperit cu mușchi, formând celebra noastră cascadă. Apa iese de sub o stâncă ce are o înălțime de peste 50 de metri. Iarna, țurțurii de gheață ai cascadei formează un adevărat Palat de Cleștar.

La fel de spectaculoase sunt și Cheile Minișului, de o măreție ce impune respect și îndeamnă la meditație. Un pod de lemn leagă șoseaua de celălalt mal, pe care nu doar că se poate vizita cursul izbucului Bigăr, ci se și poate face un popas.

Totodată, se poate coborî până la apele Minișului, de unde se poate vedea cascada Bigăr și din alte perspective. Pe același mal a fost construit și un pavilion pentru turiști.

Cascada Bigăr este unică în felul ei, fiind considerată una dintre cele mai spectaculoase din lume tocmai datorită „faldurilor' create de izbucul Bigăr, prin permanenta depunere de calcar, și care atârnă ca niște poale peste apele Minișului.

Legenda Cascadei Bigăr spune că o familie de țărani de pe Valea Almajului ce nu au putut să aibă urmași au aflat de la o vrăjitoare, că dacă femeia va bea apa de la izvorul dintre cele două lumi, de sub stâncă, va avea un copil. Vrăjitoarea le-a spus că dacă vor avea o fată să nu o lase să se îndrăgostească că își va găsi moartea. Femeia a născut o fată care s-a îndrăgostit de un băiat pe nume Bigăr. Tatăl ei a închis-o în grota de pe munte pentru a o ține departe de blestem.

Suferințele fetei au înduplecat-o pe vrăjitoarea ce trăia în Tărâmul Regăsirii Dorului să viziteze fata în grotă și să îi transforme părul într-o cascadă pe care au început că cadă lacrimile ei. Tânărul Bigăr s-a aruncat în apă, iar tânăra a murit odată cu acesta. Cei doi s-au reîntâlnit pe cealaltă lume, acolo unde și-au putut împlini povestea lor de dragoste.

Pe baza acestei legende, Cascada Bigăr este vizitată anual de un număr impersionant de îndragostiți, care se înfruptă din apa cristalină a cascadei pentru a avea parte de iubire veșnică.

Vezi și: Cascade România – top 15 cascade care te vor impresiona

 

7. Salina Turda, județul Cluj


Salina Turda

Dacă vrei să vizitezi ceva deosebit, Salina Turda este una dintre cele mai unice atracții din România.

Salina Turda constituie astăzi un adevarat muzeu de istorie a mineritului în sare. Starea excelenta de conservare a lucrărilor miniere și a utilajelor utilizate la transportul sării, alaturi de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregatire a salinei pentru a deveni obiectiv turistic, au făcut ca istoria și legenda să se împleteasca armonios aici. Numarul tot mai mare de turiști, sosiți din cele mai îndepartate arii geografice pentru a vizita salina sunt o confirmare a valorii turistice și istorice.

Salina Turda este situată în zona Durgău-Valea Sărată din Transilvania.

Salina Turda, care la inceputurile ei a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, incepe să decadă dupa 1840, datorită concurenţei tot mai puternice a salinei de la Ocna Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia.

După primul război mondial, exploatarea sării devine monopol de stat, dar declinul continuu al activitatii salinei de la Turda, datorat in principal productivitaţii scazute, a dus la inchiderea exploatatii in anul 1932.

Săpăturile pentru extragerea sării au început încă din Evul Mediu, iar în 1932 acestea au fost sistate. În 1992, salina se redeschidea însă în acest moment cu scopul unui obiectiv turistic.

Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). La Turda ciuperca de sare are o înălțime de circa 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente).

Printre obiectivele turistice ce merită vizitate în cadrul salinei se numără: Galeria Franz Josef (intrarea veche), Mina Iosif, balconul Minei Iosif cunoscut şi ca sala ecoului, sala puţului de extracţie, Mina Rudolf, Mina Ghizela, Altarul şi Scara Bogaţilor.

De asemenea, în interiorul salinei pot fi observate utilajele medievale cu care era realizată extracţia sării. Acestea fiind considerate unice în Europa.

Starea excelentă de consevare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni un obiectiv turistic european sau chiar mondial, fac din Salina Turda un loc în care trecutul şi prezentul se intrepatrund armonios.

Vezi și cele mai frumoase obiective turistice din Cluj

 

8. Castelul Peleș, județul Prahova


Castelul Peles

Castelul Peleș este unul dintre cele mai cunoscute obiectivele turistice istorice ale României.

Castelul Peleş a fost construit la iniţiativa primului Rege al României, Carol I, în afara perimetrului comunei Podul Neagului, localitate cu o suprafaţă de 24 de km în anul 1874, an în care, din iniţiativa suveranului, comuna primeşte numele de Sinaia.

Între anii 1873 şi 1875 a fost edificată fundaţia castelului Peleş. Ceremonia de punere a pietrei de temelie a reşedinţei a avut loc într-un cadru festiv la 10/22 august 1875.

Construcția inițială a Castelului Peleș a fost aceea de a-i servi drept reşedinţă de vară lui Carol I. După 1914, castelul Peleş şi-a exersat în continuare funcţia de reprezentare şi de muzeu, fără a mai fi însă locuit timp 6 luni pe an, aşa cum obişnuia suveranul fondator.

Cel mai important eveniment organizat la Sinaia şi găzduit de castelul Peleş până la abdicarea Regelui Mihai, în decembrie 1947, a fost legat de sărbătorirea semicentenarului castelului în anul 1933 de către Regele Carol al II-lea (1930-1940).

În perioada ianuarie – martie 1948, castelul este închis, iar bunurile de patrimoniu sunt inventariate. Cea mai mare parte a colecţiilor de pictură, mobilier, textile, piese de artă decorativă şi cărţi au fost transferate la Muzeul de Artă din capitală.

Din anul 1953, castelul devine Muzeu Naţional, deschis publicului larg, în timp ce celelalte imobile situate pe domeniul Peleş, precum castelele Pelişor şi Foişor, vor deveni case de creaţie şi odihnă pentru scriitorii, muzicologii şi artiştii plastici agreaţi de regimul comunist.

Între anii 1966 şi 1982, într-o fostă dependinţă a castelului regal, situată în apropierea acestuia, a fost amenajat Muzeul de Artă Decorativă (Ceramica), ce valorifica piese reprezentative din vechile colecţii regale.
Din 1990, respectiv 1993 şi până azi, castelele Peleş şi Pelişor sunt redeschise spre vizitare.

În Castelul Peleș, cele mai importante săli care pot fi vizitate sunt:

  • Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri și statuete. Plafonul mobil din sticlă, acționat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriză pentru vizitatorii regelui, care puteau să admire seninul cerului în nopțile de vară. A fost finalizat complet abia în 1911, sub îndrumarea lui Karel Liman.
  • Biblioteca regală îi atrage în special pe cei pasionați de cărți rare, având coperți din piele și gravate cu litere de aur. Chiar și pentru cei mai putin familiarizați cu universul cărților, există un punct de atracție: ușa secretă, o cale de acces în spatele unui raft cu cărți, prin care regele se putea refugia în diverse încăperi ale Castelului.
  • Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 – 1906, adăpostesc peste 4.000 de piese europene și orientale din secolele XIV – XVII. Cele mai prețioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI – XVII și o armură completă pentru cal și cavaler, unică în România.
  • Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorința reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurthala.
  • Sala Florentină, denumită și Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre și decorațiunile în stilul neorenașterii italiene.
  • Sala Maură este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano-maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie după o piesă din Cairo.
  • Sala de teatru are 60 de locuri și loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea.
  • Sala de Concerte, amenajată în 1906, se află la etajul I. Instrumentele muzicale prezente aici sunt un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Blüthner și o orgă Rieger cu două claviaturi.
  • Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei (care n-a mai avut loc) a împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.

Alte săli sunt:

  • Sala de Consilii, care seamănă cu una dintre sălile Primăriei din Lucerna, Elveția.
  • Cabinetul de lucru unde se află un birou impunător și un pupitru pentru audiențe.
  • Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situată la etajul 1 și are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea.
  • Salonul Turcesc care adăpostește o colecție de vase turcești și persane în alamă.
  • Dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia.

De jur împrejurul său, Castelul are șapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni și vase ornamentale din marmură de Carrara.

După Castelul Bran, Peleșul este considerat al doilea muzeu din țară căutat de turiști.

Importanța Castelului este dată și de măsurile de securitate existente: pază militară, supraveghetori și camere video.

De curând a fost deschis publicului un tur extins care cuprinde atât etajul I, cât și mansardele I și II. Așa încât rămâne un singur etaj (de altfel și ultimul) nedeschis publicului, etaj care servește drept loc pentru depozitarea diferitelor obiecte, tablouri etc. Ghidajul este disponibil în cinci limbi străine. În luna noiembrie a fiecărui an, Castelul Peleș este închis pentru curățenie generală.

 

9. Castelul Huniazilor


Castelul Huniazilor

Supranumit Legenda vie a Transilvaniei, Castelul Huniazilor este unul dintre cele mai senzaționale obiective turistice din România.

Monumentul are un farmec aparte datorat stilurilor de construcţie diverse, a prezenţei unor inovaţii în plan militar şi civil, precum şi vieţii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani.

Castelul Corvinilor impresionează prin prezenţa sa, ce domină oraşul Hunedoara. Pentru cei atraşi de evul mediu, castelul reprezintă un monument singular în România şi printre cele mai atractive destinații turistice din spaţiul european.

Prima fortificație de piatră de la Hunedoara, a fost datată de majoritatea cercetătorilor în secolul XIV (Gheorghe Anghel), deși există specialiști care atribuie castrul regal primei jumătăți a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu).

Această primă fortificație avea o formă elipsoidală, cu capetele de nord și sud ascuțite, marcate de piatră de talie. Zidurile, cu grosimi de până la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic și piatră de râu, direct pe stânca nativă.

Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poartă, turnul nou de poartă) erau prevăzute cu intrări carosabile și niveluri de apărare, gândite atât pentru arme cu coardă cât și pentru arme de foc. Intrările propriu-zise în castel se făceau prin intermediul unor poduri, susținute de piloni de piatră, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile.

Un punct de interes în castel îl reprezintă fântâna, săpată în spațiul dintre curtea veche si cea nouă.

Una dintre cele mai interesante construcții datate în această perioadă o reprezintă capela, plasată pe latura estică a castelului. Nava de formă dreptunghiulară, este precedată de un pronaos, deasupra căruia este sprijinită pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribună. Particularitățile constructive ale altarului, regăsite la alte construcții ecleziastice din zonă sunt legate de arhitectura gotică locală.

Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestică, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei și scara spirală și reprezintă un exemplu unic în spațiul transilvănean de arhitectură civilă de un rafinament ridicat.

Ambele săli au un plan dreptunghiular, fiind divizate în două nave cu cinci piloni octogonali din marmură, cu nervuri în cruce și console ornamentate, cu chei de boltă în stil gotic, fază târzie.

O altă construcție unică de factură militară este reprezentată de galeria și turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusă probabil sub influența mercenarilor sârbi, aflați în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis, alcătuit din 5 niveluri de apărare, este prevăzut cu deschideri pentru arme de foc. Legatura cu castelul este asigurată prin intermediul unei galerii suspendate, lungă de peste 33 m, galerie ce se sprijină pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic.

Interioarele castelului erau mobilate cu cele mai rafinate creații ale epocii. Mobilierul expus în prezent reunește piese valoroase, aparținând unor școli și curente diverse, începând cu exponate de factura gotică, renascentistă, completate de creații realizate în stil ecclectic.

Sursele documentate demonstrează că monumentul deținea sobe de cărămidă pentru spațiile comune (bucătării, camere de dormit, spații rezervate soldaților), completate de sobe, resturile acestor instalații fiind identificate în camera de aur și în sacristia capelei. Unul dintre cele mai frumoase șeminee din Transilvania se găsește în turnul Capistrano, realizat după regulile stilului gotic, faza târzie.

 

10. Mănăstirea Voroneț, Gura Humorului, județul Suceava


Mănăstirea Voroneț, Gura Humorului, județul Suceava

Indiferent din ce zonă a țării vii, Bucovinei îi datorezi măcar o vizită la câțiva ani. Este destinația turistică unde tradițiile și istoria sunt încă extrem de prezente și puternice, iar oamenii par exact cei despre care vorbeau basmele când descriau personaje „cu inimă curată, deschisă'.

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului', este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului.

Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca a inițiat adăugarea unui pridvor închis, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.

Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, fiind formată din 4 obiective:

  • Biserica „Sf. Gheorghe' – datând din 1488, cu pridvor din 1547;
  • Ruine chilii – datând din secolele XV-XVIII;
  • Clopotniță – datând din 1488;
  • Zid de incintă – datând din secolele XV-XVIII.

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sf. Gheorghe' a Mănăstirii Voroneț pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc – având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.

 

11. Cimitirul Vesel de la Săpânța, județul Maramureș


Cimitirul Vesel de la Săpânța, județul Maramureș

Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, și repezintă o destinație turistică unică în România care îți va aduce zâmbetul pe buze.

Faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.

Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel.

Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.

Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel'.

Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă — o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere.

Pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, fondatorul cimitirului, sunt scrise următoarele:

„De cu tînăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș
Să mă ascultaț[sic] oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni

Cîte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cît-am[sic] putut
Orișicine mia[sic] cerut

Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea”

 

12. Mocănița de pe Valea Vaserului, județul Maramureș


Mocănița de pe Valea Vaserului, județul Maramureș

De 84 de ani, locomotiva Mocănița, un obiectiv turistic unicat în România, străbate aceeași 21,6 kilometri între Vișeu și Paltin pentru a transporta lemne și pentru a încânta turiști.

Calea ferată forestieră Vișeu de Sus (cunoscută și sub numele de Mocănița de pe Valea Vaserului) este o cale ferată cu ecartament îngust din județul Maramureș, care merge din Vișeu de Sus, pe Valea Vaserului, până în Carpați, la stația Coman, aproape de granița cu Ucraina. Calea ferată este exploatată atât forestier, cât și turistic, fiind clasată ca monument istoric.

Construcția căii ferate forestiere a început în 1932, într-o perioadă în care acest tip de căi ferate era foarte la modă în Europa, în special în zona Carpatică.

Ecartamentul îngust era necesar pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului. La urcare, locomotiva împingea vagoanele goale pentru lemn, iar la coborâre, greutatea lemnului, coroborată cu gravitația, permitea trenului să coboare până în Vișeu de Sus.

Construită după Cazare in Maramures Primul Război Mondial doar pentru a transporta lemnul, Mocăniţa încă este folosită – în mod surprinzător – în scopul original. În zilele noastre, în ciuda vârstei sale înaintate, locomotivei cu aburi i s-a mai dat o sarcină: aceea de a transporta turiştii.

Punctul de acces spre valea Vaser este oraşul Vişeu de Sus, care este şi punctul de pornire pentru Mocăniţa, un tren cu aburi, îngust, al cărui singur scop este de a merge spre vale. Calea ferată merge de-a lungul râului Vaser River şi este una dintre ultimele şine de căi ferate pentru locomotivele cu aburi, care încă mai este activă, din Europa, fiind şi singura din România care încă mai este folosită pentru a coborî buştenii de pe munţi.

Dimineaţa foarte devreme, Mocăniţa este pregătită pentru excursia din zi. Atât vagoanele pentru turişti, cât şi cele forestiere sunt ataşate la locomotive cu aburi. Urmând râul în cascade, trenul trece mai întâi pe lângă casele din Vişeu de Sus. Apoi, după aproape şapte kilometri, ruta intră în pădurea sălbatică, trecând pe lângă stâncile prăpăstioase ale strâmtorii, şi făcându-şi intrarea în munţi prin tuneluri întunecoase.

Liniştea naturii este întreruptă nu doar de râul grăbit şi zgomotos, de pufăiturile şi sâsâitul trenului, ci, din când în când, şi de fluierăturile ascuţite ale locomotivei.

 

13. Lacul Sfanta Ana și Tinovul Mohoș, județul Harghita


Lacul Sfanta Ana și Tinovul Mohoș, județul Harghita

Lacul Sfânta Ana este una dintre cele mai importante atracţii turistice naturale ale Ţinutului Secuiesc, totodată fiind unicul lac din Europa Central-Estică format pe fundul craterului unui vulcan stins, unul dintre cele două aflate în masivul Ciomatu, situat în partea sudică al masivului vulcanic Harghita, în timp ce în celălalt crater se află Tânovul Mohoş.

Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 949-950 m şi este situat pe teritoriul Rezervaţiei Naturale Mohoş.

Lacul Sfânta Ana se află la o distanţă de 55 km de Municipiul Miercurea Ciuc, 48 km de Municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv 33 km de oraşul Târgu Secuiesc. Lacul poate fi accesat prin legătura DN12 (Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe) din punctul de intersecţie cu drumul judeţean 113 din localitatea Bixad.

Pornind pe jos de la Tuşnad Băi pe poteca turistică de cca. 4,5 km indicat cu cruce roşie poate fi atins în aprox. 1,5 ore. Dinspre Lăzăreni pornind în direcţia nord, urmărind semnul cu cruce roşie apoi cel cu cruce albastră, distanţa până Tânovul Mohoş este de aprox. 10 km, iar până la Lacul Sfânta Ana încă 2 km, în total 3 ore de mers pe jos.

Albia Lacului Sfânta Ana comparată cu formele conice regulate ale lacurilor vulcanice, formată pe o etapă rapidă de încărcare este caracterizată de o înclinaţie relativ mică pe suprafeţe mari.

Lacul Sfânta Ana are o formă aproape circulară și are o suprafaţă de 19,3 ha. Primele date referitoare la adâncimea lacului sunt consemnate de Orbán Balázs măsurând 12,5 m încă din anul 1867.

În apă se întâlnesc următoarele specii: năpârcă de apă, triton (Triton montadoni), respectiv în perioada de reproducere a broaştelor. Pe malul lacului trăieşte o specie de raţă (Anas acuta) care preferă stratul de turbă de suprafaţă acoperit cu arbuşti. Conform descrierilor în anii 1908 şi 1940 a fost colonizat o nouă specie nouă: somnul pitic din America. Din specia artropodelor populaţii considerabile au: ploşniţa, mai multe specii de libelulă, crapi şi viermi, respectiv monocelulare.

În interiorul craterului se evidenţiază cu o claritate deosebită fenomenul inversiunii vegetaţiei: împrejurimea malului este populată îndeosebi de asociaţii de moli, iar pe crestele cu expunere estică şi sudică găsim fag şi carpen. Pe porţiunea nord-estică a malului în tinovul de sute de ani au fost identificate mai multe specii de muşchi, rogoz şi roua cerului. Este de menţionat faptul că pe o porţiune mai mare de 50% din perimetrul lacului apa este acoperită de straturi de muşchi.

Tinovul Mohoş este situat în craterul nordic a Masivului Ciomatu a cărui sistem de cratere-gemene constituie masivul cel mai sudic a Munţii Harghitei. Tinovul Mohoş face parte din spaţiul Rezervaţiei Naturale Mohoş. Situat la o înălţime de 50 m Tinovul Mohoş este unul din cele mai valoroase rezervaţii botanice a României.

Tinovul Mohoş s-a remarcat în primul rând prin speciile de floră rămase din perioada erei glaciare, deşi cercetările zoologice complexe a ultimilor ani au demonstrat că tinovul constituie un habitat interesant şi valoros nu numai din punct de vedere botanic ci constituie la rândul lui un habitat potrivit şi pentru mai multe specii rare de artropozi.

Tinovul Mohoş poate fi considerat un tinov mixt cu păduri şi muşchi. Pe baza caracteristicilor botanice, fizice şi chimice este un tinov dominat preponderent de muşchi. Din punct de vedere botanic păstrează şi astăzi anumite specii relictice din era glaciară cum ar fi: speciile de droseră, ruginare, Scheuchzeria palustris, bumbăcariţa, vuitoare, Afinul.

 

14. Viscri, județul Brașov


Viscri, județul Brașov

Viscri a devenit cunoscut în întreaga Europă după ce prinţul Charles a cumpărat o casă aici în 1996 şi a vorbit în multe interviuri depsre frumuseţile acestei destinații turistice din Transilvania.

Satul lui Charles, cum este cunoscut acum Viscri, este vizitat anual de peste 15.000 de turişti, majoritatea străini. Viscri a fost trecut pe harta mondială a satelor tradiţionale din lume, aflându-se în patrimoniul UNESCO.

Izolarea, dar şi absenţa altor ocupaţii în afară de agricultură, au făcut ca pe la sfârşitul anilor ‘90 să apară proiectul Şosete din lână naturala din Viscri. Şosetele croşetate din vechi pulovere de lână de către femeile din sat erau la început date în schimbul alimentelor (zahăr, ulei sau pâine).

Ţărăncile tricotează aproximativ 10.000 de perechi de şosete, mănuşi, căciuli, pulovere sau papuci de pâslă care ajung la depozitul central din Naumburg Germania, de unde se vând în toată ţara.

Putem spune cu certitudine că faptul că Printul Charles deţine o casă în Viscri a aşezat aceasta localitate pe harta Europei.

În toamna lui 2012, localnicii au lansat dulceaţa de Viscri care costă 365 de euro borcanul. Acesta se vinde la pachet cu un săculeţ şi o linguriţă de argint. Marea lansare a avut loc la Paris. Reţeta este secretă, dar este o dulceaţă făcută din fructe de pădure, iar prezentarea este una pentru produse de lux.

În Viscri mai dăinuie, bine conservată, una dintre cele mai pitorești cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII.

Coloniștii germani au găsit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mică capelă. Aceasta era construită din calcar alb-verzui, avea formă rectangulară, cu absidă semicirculară spre răsărit, iar unicele podoabe erau pietrele cubice ecarisate ce formau colțurile sălii și începutul absidei, o arcadă semicirculară a intrării sudice. Sala avea un tavan plat, absida o semicalotă (lungimea capelei era de 13, 5 m, a sălii de 9, 80 m, lățimea sălii în vest de 7, 8 m și în est de 8 m).

Ar fi vorba despre componente primitive, incluse în actualul ansamblu al bisericii fortificate. A fost construită din piatră de râu şi de nisip. Din donjon nu mai avem decât fun­daţiile şi componente din elevaţie, peste care s-a ridicat, la mijlocul sec. al XVII-lea, o clopotniţă nouă.

Biserica gotică a dobândit coridoare de tragere sub cornişa acoperişului, pe ambele componente majore (altar şi navă). Nava a fost unită cu vechiul donjon, care, la rândul său, a fost supraînălţat până la cinci nivele. Şi turnul posedă o galerie de coronament, din lemn.

Din anul 1999, ansamblul este protejat de o calificare a UNESCO.

 

15. Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA'


Muzeul ASTRA, Sibiu

Una dintre atracțiile turistice pe care nu le puteți rata dacă meregeți în în Sibiu este Muzeul Civilizației Populare Tradiționale Astra din Dumbrava Sibiului.

Muzeul ASTRA este al doilea cel mai mare muzeu în aer liber din lume. Format cu sprijinul Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, misiunea Muzeului ASTRA este, de mai bine de 100 de ani, aceea de a conecta audiența cu valorile tradiționale, prin adaptarea continuă la nevoile culturale ale societății. Fie că vorbim de patrimoniu românesc, săsesc, al altor minorități sau chiar extraeuropean, Muzeul ASTRA este depozitarul și facilitatorul valorilor autentice către comunitate.

Întins pe o suprafață de 96 de hectare, în componenţa muzeului se află peste 300 de clădiri, mori de vânt de apă, prese pentru ulei, vin şi fructe.

Un prim impact cu fascinanta tehnică populară îl are zona morilor de vânt și de apă, poate cele mai populare atracții ale muzeului în aer liber. Ba chiar o moară din Județul Hunedoara, satul Dăbâca, a fost primul exponat al muzeului.

Peste 30 de mori sunt expuse în muzeu. Deși nu sunt puse în funcțiune pentru a nu le deteriora (angrenaje vechi, tensiuni mari etc.), majoritatea morilor sunt funcționale.

Aici poți găsi și celebra casă de pe bancnota de 10 lei. Casa seamănă cu o culă cu magazie la parter și camere de locuit la etaj, construcție preferată în special în zonele viniviticole. E originară din satul Vlădești, undeva între Râmnicu Vâlcea și Băile Olănești.

Case de olari, de oieri, de mineri și aurari formează un sat fără nume, un sat în care instrumente țărănești atârnă pe pereți, sub streșini sau prin șoproane și pivnițe.

Arhitectura clădirilor este diferită, fiecare prezentând stiluri din diferitele zone ale României.

Aleile din cadrul muzeului se întind pe 10 kilometri, acestea putând fi străbătute la pas cu trăsura sau iarna cu sania, de asemenea, cele două lacuri artificiale din componenţa muzeului se pot tranzita cu barca.

Pe 42 de hectare din suprafața totală se află expoziţia propriu-zisă a muzeului. Aici sunt reunite meşteşugurile (olărit, prelucrarea metalelor, a lemnului şi a textilelor), ocupaţiile (pescuit, agricultură şi viticultură), industriile (morărit şi cea a uleiului) şi arta tradiţională românească (arta şi arhitectura populară).

De asemenea, aici au fost aduse şi reconstruite 400 de case ţărăneşti, edificii rurale şi instalaţii simple. Aşadar, dacă doriţi să descoperiţi România într-o singură zi, Muzeul ASTRA vă poate oferi chiar acest lucru.

 

16. Cetatea Sighișoara


Cetatea Sighișoara

De pe lista ta cu obiective turistice din România, nu trebuie să lipseasca Cetatea Sighișoara.

Cetatea Sighișoara este centrul istoric vechi al municipiului Sighișoara, județul Mureș, România.

Construit în secolul XII de coloniștii sași sub denumirea latină Castrum Sex și păstrat în mod aproape neschimbat până astăzi, ea este locuită și în prezent.

A fost inclus in Lista patrimoniului mondial in anul 1999.

Sighişoara este o mărturie remarcabilă a culturii saşilor transilvăneni, cultură care se desăvârşeşte după o perioadă de 850 de ani de existenţă şi care se va perpetua mai ales prin monumentele sale arhitecturale şi urbanistice.

Oraşul Sighişoara se află situat în partea de sud a judeţului Mureş, într-un peisaj de o frumuseţe aparte a Podişului Târnavelor, la confluenţa pârâului Saeş cu râul Târnava Mare – poziţie geografică ce se caracterizează printr-o depresiune triunghiulară, limitată la nord de versantul stâng al văii Târnava Mare, la Vest de versantul drept al pârâului Saeş, la Est şi Sud de versanţii unei văi înguste (actuala stradă Ilarie Chendi) şi vechiul curs al pârâului Saeş.

Centrul istoric Sighişoara este format din Cetate – aşezare fortificată situată pe dealul cu versanţi relativ abrupţi ce domină valea Târnavei şi Oraşul de Jos – situat la picioarele acestuia. Acest aspect conferă sitului o configurare urbană de o pregnantă particularitate ce derivă din adaptarea aşezării la formele reliefului.

Pe tot parcursul istoriei oraşului, nucleul istoric a continuat să fie centrul de greutate al aşezării care s-a dezvoltat în jurul Oraşului de Jos.

Continuând să fie locuit şi în zilele noastre, centrul istoric Sighişoara se defineşte ca cel mai reprezentativ sit urban medieval din Transilvania datorită faptului că, în comparaţie cu celelalte oraşe istorice din România, centrul istoric Sighişoara şi-a păstrat în cea mai mare parte nealterate de-a lungul timpului organizarea spaţiului urban (reţea stradală, parcelar) ca şi calitatea arhitecturală a construcţiilor ce o compun.

Cetatea este înconjurată de un zid de 930 m a cărui înălțime inițială era de circa 4m. Ulterior, înălțimea zidului a fost mărită în unele locuri până la 14 m. Zidul a fost construit între secolul al XIV-lea și al XVII-lea ca protecție împotriva atacurilor turcești. Zidul avea 14 turnuri, din care 9 se păstrează până în ziua de azi. Turnurile funcționau ca sedii ale diferitelor bresle meșteșugărești.

  • Turnul cu Ceas (înălțime: 64m; turn-poartă)
  • Turnul frânghierilor (aflat pe platoul Școlii din Deal, a fost restaurat în sec. al XIX-lea și servește actualmente ca locuință a îngrijitorului cimitirului evanghelic din deal)
  • Turnul măcelarilor (hexagonal)
  • Turnul cojocarilor (distrus în incendiul din 1676, dar a fost reconstruit, are 4 niveluri)
  • Turnul țesătorilor (a fost dărâmat în 1858, pietrele fiind folosite pentru pavajul cetății)
  • Turnul croitorilor (pe partea opusă a Turnului cu ceas, este turn-poartă, are 2 etaje, pulberăria de aici a explodat în incendiul din 1676 distrugând turnul, care a fost reconstruit)
  • Turnul giuvaergiilor/aurarilor (incendiat de un trăsnet în 1809, a fost dărâmat în 1863, când pe fundamentul lui a fost construită sala de gimnastică a liceului german; aceasta a fost la rândul ei schimbată în capela cimitirului în 1935/36)
  • Turnul cositorarilor (înălțime: 25 m)
  • Turnul tăbăcarilor (unul din cele mai vechi)
  • Turnul fierarilor (ridicat în 1631 pe temeliile vechiului turn al bărbierilor, distrus în incendiul din 1676, dar a fost reconstruit)
  • Turnul lăcătușilor și dogarilor erau situate între Turnul cizmarilor și fierarilor.
  • Turnul pescarilor se afla cândva pe malul Târnavei, mult mai în afara cetății, unde se găsea pe-atunci și moara. Rareori mai este amintit. Există doar pe macheta Muzeului din incinta Turnului cu ceas.
  • Turnul cizmarilor (marchează capătul de nord al zidului cetății; menționat în 1521, fortificat în 1603, distrus parțial în 1606, reconstruit în 1650, ars în 1676, reclădit în 1681).

 

17. Cetatea Alba Carolina, Alba Iulia


Cetatea Alba Carolina, Alba Iulia

Dacă vrei să respiri istorie prin fiecare lespede a sa, atunci trebuie să adaugi pe lista ta de destinații turistice Cetatea Alba Carolina, care este exact capitolul dedicat dominației habsburgice în țara noastră.

Orașul Alba Iulia este recunoscut de către toți românii ca fiind locul unde s-a înfăptuit Marea Unire, la 1 Decembrie 1918. Astăzi, cea mai mare cetate construită în stil Vauban din România, Cetatea Alba Carolina, păstrează mărturiile istorice și culturale ale evenimentelor ce au condus la formarea poporului român.

După marele proiect de restaurare, cetatea a devenit un punct de atracție turistică și un simbol mai puternic al orașului, datorită patrimoniului cultural-istoric, fiind vizitată de sute de mii de turiști anual.

Suprafața pe care se află construită cetatea astăzi, măsoară 70 de hectare, jumătate față de suprafața atribuită inițial și pentru care au fost dărâmate numeroase case aflate pe vatra vechiului oraș. La ridicarea cetății au ajutat mii de iobagii din împrejurul orașului, aduși cu forța și siliți să muncească pe gratis.

În prezent, Cetatea Alba Carolina înglobează alte două cetăți, fiecare reprezentând în epoca romană, apoi medievală, nuclee de dezoltare urbană a orașului.

Cetatea medievală

De-a lungul secolelor următoare, IV-VIII, așezarea Apulum a continuat să fie locuită de către populația aborigenă. În acel timp, datorită fenomenului migrației, locuitorii au început să se diminueze ca și număr.

Una din caracteristicile principale ale unei cetăți medievale o simbolizează chiar modificările de diminuare a suprafeței cetăților antice preexistente.

Cetatea medivală de la Alba Iulia, în timpul existenței sale, trece prin perioade diferite care îi vor afecta foarte mult aspectul. Cetatea își câștigă titlul de cetate regală, și chiar este desemnată la timpul acela fiind cea mai importantă de pe tot teritoriul Transilvaniei.

Cetatea bastionară

Venirea la putere a Imperiului Austriac la sfârșitul secolului al XVII-lea reprezintă momentul în care este decisă construirea cetații. Victoriile acestora împotriva Imperiului Otoman le conferă o mare putere politică, administrativă, economică și militară peste ținutul Transilvaniei.

Cetatea Alba Carolina a fost ridicată între anii 1715-1738, sub aprobările lui Eugeniu de Savoia, îndrumarea generalului Steinville și planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti.

Porți în stil baroc cu basoreliefuri, șanțuri, bastioane, cazemate, galerii și alte lucrări de fortificații descriau pe atunci cetatea ridicată în stil Vauban, stil căruia îi era caracteristică forma heptagonală.

Prima Poartă – Se asemănă cu un arc de triumf care are în alcătuire trei intrări separate. Statuile așezate în planul superior simboliează, de la stânga la dreapta: zeița Venus, stema Austriei reprezentată de vulturul bicefal cu o sabie și un sceptru și zeul Marte.

A doua Poartă – Poarta se regăsește la capătul superior al pantei unde se află și Poarta I. Cele două ziduri laterale, cu două ghiulele deasupra, care au mai rămas din vechea Poartă a II-a, au reprezentat punctul de pornire pentru reconstruirea întregii porți, realizată cu ajutorul fotografiile mai vechi, fiind reînnoită în anul 2009.

A treia Poartă – Reprezintă cea mea impresionantă constructie baroc dintre toate cele patru porți din cadrul fortificației. Comparată tot cu un arc de triumf, având tot trei intrări, ca și Poarta I, se remarcă prin stilul doric. Poarta a III-a face intrarea propriu-zisă în fort, în zona unde sunt concentrate cele mai multe dintre monumentele istorice. Statuia triumfătoare ce se ridică deasupra porții aparține împăratului Carol al VI-lea al Austriei.

A patra Poartă – Încheie cercul monumentelor cu însemnătate importantă din cadrul Cetății Alba Carolina. Se află la mjlocul dintre cele două mari catedrale, cea romano-catolică Sf. Mihail și cea ortodoxă a Încoronării. Odată ce ai lăsat în urmă fortificația, poarta oferă ieșirea spre Platoul Romanilor.

Cetatea Alba Carolina dispune de prezența unor importante monumente ce stau mărturie evenimentelor petrecute în istoria orașului dar și în evoluția țării noastre. Cele mai multe dintre ele dispun de o poziționare semnificativă raportată la evenimentul petrecut în sine. Astfel, în locul în care s-a purtat o bătălie importantă sau unde personalități importante au murit pentru patrie regăsim astăzi statui, busturi sau monumente ridicate în cinstea unor oameni care au schimbat cursul evenimentelor.

18. Cascada Cailor, Munții Rodnei


Cascada Cailor, Munții Rodnei

Cascada Cailor este una dintre cele mai frumoase obiective turistice din România. Este situată pe versantul nordic al Munților Rodnei, în apropierea stațiunii turistice Borșa.

Apa rezultată din topirea zăpezii și din ploi se adună într-un circ glaciar și de acolo se prăvelește pe versantul abrupt al Rezervației Piatra Rea formând astfel această cascadă de o frumusețe covârșitoare.

Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri. Cascada este formată din mai multe trepte de cădere liberă, aflate la aproximativ 40 m una de cealaltă, primele două, ca următoarele să-și micșoreze distanța, succedându-se la doar 20 m.

Acest loc mirific dispune de propria ei legendă. Se spune că Muntele Piatra Rea a reprezentat din totdeauna locul preferat al celor ce locuiesc în zonă să își țină hergheliile de cai începand cu primăvara până în toamnă.

Pășunile sunt de o frumusețe și o bogăție greu de întâlnit, astfel, caii puteau paște în voie fără a fi deranjați.

Se spune că hergheliile de cai obișnuiau să fie atacate de către urs, acesta fiind înfometat și căutând hrană în carnea cailor. Locul fiind deschis, șansele de izbândă ale ursului erau, de cele mai multe ori mici spre nule.

Însă, ursul găsea soluții pentru a remedia situația și încolțea animalele deasupra prăpastiei de lângă ceea ce în zilele noastre se numește chiar Cascada Cailor. Astfel, prinse într-un loc strâmt, bietele animale nu mai aveau nicio șansă.

De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorita acestei legende.

Accesul se face cu foarte mare ușurință, fie că alegem drumul pe jos de la Borșa, mergând (circa 1- 1,30 ore) pe o poteca prin valea formată în dreapta stațiunii, fie că alegem varianta mai comodă, utilizând telescaunul, din stațiunea Borșa.

De la capătul superior al telescaunului se poate ajunge la Cascada Cailor în circa 15 minute. Telescaunul pornește doar dacă există un grup de minim 10-15 persoane.

 

19. Rezervaţia de urşi de la Zărneşti


Rezervaţia de urşi de la Zărneşti

Departe de ceea ce înseamnă „civilizația', în inima unei sălbăticii autentice, există un obiectiv turistic unde exemplare frumoase de urși trăiesc liniștiți în Rezervația de Urși de la Zărnești (aproape de Braşov, la poalele munţilor Carpați).

Rezervația LiBEARTY este prima rezervație naturală pentru urșii captivi din România. Ea se întinde pe o suprafață de 70 de hectare de pădure luxuriantă, pâraie și iazuri localizate pe teritoriul orașului Zărnești.

Rezervaţia de urşi este relativ nouă, deschisă în 2005 şi vizitabilă abia din 2008. Libearty îşi propune să găzduiască şi să reintegreze în natură urşi care au fost ţinuţi în captivitate.

În prezent numărul urșilor este de 79, toți trăind armonios în cadrul rezervației.

Cei mai mulți urși au fost salvați de la o viață crudă și abuzivă de captivitate. Fiecare urs din rezervație are o poveste impresionantă.

Orice vizită, aici, la sanctuarul de urși de la Zărnești, poate fi o adevarată aventură.

Pentru a vedea rezervația și altfel, puteți face o plimbare cu Trenulețul Libertății, care face mai multe opriri pe traseu, unde puteți vedea urșii de la câțiva metri și puteți face poze.

Vizitarea rezervaţiei se face în condiţii speciale pentru că cei de acolo ţin foarte mult să le explice turiştilor ca rezervaţia nu este o grădină zoologică.

La fiecare tur vor fi acceptate cel mult 50 de persoane, pentru liniștea ursuleților și confortul vizitatorilor. De asemenea ca să se asigure că urșii nu sunt foarte stresaţi de turişti, şi că nu există un aflux aşa mare de oameni dornici să vadă urşii, cei de la Libearty au montat o cameră care transmite imagini live.

Din motive de siguranță, pentru o bună desfășurare a vizitelor în sanctuar și pentru bunăstarea urșilor, Sanctuarul Libearty Zărnești nu primește copii sub cinci ani.

Pentru România, termenul de rezervaţie pentru urşi este unul nou. În afară de rezervaţia de zimbri, noi nu punem, din păcate, aşa mare preţ pe rezervaţii de animale. Dar pasul a fost făcut de către cei de la Zărneşti şi sperăm că în viitor vor apărea mai multe asemenea zone în care animalele să crească şi să se dezvolte în mediul lor natural.

 

20. Centrul istoric al Braşovului


Centrul istoric al Braşovului

Braşovul este unul dintre cele mai frumoase destinații turistice din România, fiind asemănat cu oraşe medievale renumite.

Brașovul este cunoscut și datorită Festivalului Internațional „Cerbul de Aur', ce se ținea aproape în fiecare an în centrul orașului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Thomas Anders, Toto Cutugno, Tom Jones, Coolio, Ray Charles, Pink, Kylie Minogue sau Christina Aguilera.

Municipiul Brașov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice și înfloritoare orașe din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate și a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activități economice, culturale și sportive.

Oraşul vechi păstrează arhitectura medievală, care se poate observa în casele din Piaţa Sfatului, centru a diverse evenimente culturale.

Arhitectura brașoveană, este specifică, fiecare casă avându-și pitorescul ei. Ridicarea construcțiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii urbanistice bine stabilite, impuse de condițiile geografice ale Brașovului. Astfel, casele din Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate.

Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereții exteriori sunt lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica Neagră (secolul XIV cu excepția boltei și a acoperișului) și fortificațiile (secolul XV), se pot aminti Casa Jekelius, Biblioteca Honterus și Grânarul orașului, toate datând din secolul XVI.

Cel mai vechi monument istoric al Braşovului este Biserica Sf. Bartolomeu, edificiu cu rădăcini în secolul al XIII lea.

Kilometrul zero pentru Braşovul vechi este, însă, Piaţa Sfatului. Aici sunt cele mai multe obiective culturale, animate de numeroase evenimente. Piaţa Sfatului era, şi în vechime, prin excelenţă una comercială, iar laturile ei se numeau întocmai cu tipul de comerţ practicat de-a lungul timpului: Şirul Cailor, Şirul Inului, Şirul Butnarilor, Şirul Florilor și Târgul Fructelor, Şirul Grâului.

Clădirile istorice din Piaţa Sfatului găzduiesc astăzi muzee şi case memoriale.

Cea mai puternică atracţie pentru turişti rămâne Biserica Neagră, numită astfel după incendiul devastator produs în 1689. A fost momentul de răscruce pentru întreaga arhitectură a oraşului, vorbindu-se în documente de cel mai mare dezastru urbanistic din istoria Braşovului. Cele mai multe construcţii importante sunt reconstruite după 1700, în spiritul noilor stiluri „importate' de la Viena: Baroc, Rococo, Neoclasic, Biedermaier.

Biserica Neagră, la origine Biserica Sfânta Maria, este cea mai mare Catedrală Gotică de la Viena pînă la Braşov şi se află în curtea Johannes Honterus, personalitate centrală a Reformei religioase în Transilvania.

Tot în Piaţa Sfatului este Casa Negustorilor, construită în 1545, astăzi un renumit restaurant, locul în care se stabileau, odinioară, preţurile mărfurilor tranzacţionate de negustori.

Muzeul Civilizaţiei Urbane, tot în Piaţa Sfatului, este un muzeu care ilustrează modul de viaţă al locuitorilor într-un spaţiu urban şi relațiile comerciale ale Brașovului cu Orientul şi Occidentul, între sec. al XVII-lea şi al XIX-lea.

Intrările principale în „Cetate' erau protejate de construcţii monumentale: turnuri, bastioane şi poduri mobile peste şanţurile cu apă. La mijlocul sec. al XVI lea, se ridică Turnul Porții Ecaterinei dinspre Șcheii Brașovului, singurul martor al vechilor fortificații din această parte a oraşului.

Nu puteţi trece indiferenţi de indicatoarele care vă trimit insistent pe Strada Sforii, menţionată documentar în secolul al XVII-lea, una din multele străzi din Europa sub numele de „cea mai îngustă stradă'. Niciun braşovean nu are adresa pe strada Sforii, ea doar despărţea două vecinătăţi, vecinătatea fiind o formă de organizare specifică sistemului urbanistic medieval.

Descopera si alte locuri binecuvântate din România, acolo unde se petrec miracole.unde