Ceai de gălbenele. 5 afecțiuni pe care le tratează

Ceai de gălbenele. 5 afecțiuni pe care le tratează

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt foarte răspândite în zona mediteraneană a Europei și în Europa de Nord-Est. Aparțin familiei Asteraceeae, fiind o specie de erbacee anuale, cu flori galbene. Gălbenelele înfloresc din luna mai până în luna septembrie și își mențin florile aproape toată perioada anului, închizându-le noaptea și deschizându-le în zori de zi.

Florile de gălbenele au în compoziția lor saponozide, mucilagii, carotenoide (aproximativ 3,5%), alcooli triterpenici, flavonoizi și glicozizi flavonici, steroli, taninuri, ulei volatil (cca. 0,02%), substanțe amare, urme de ulei volatil (sesquiterpene oxigenate), vitamina C, acid malic, săruri minerale și substanțe proteice.

Gălbenelele au fost folosite de mii de ani pentru beneficiile lor impresionante. Se crede că acestea își au originea în Egipt și au fost introduse pentru prima oară în Marea Britanie și în alte țări de către romani.

Gălbenelele au fost un medicament important în Grecia Antică, Roma și Arabia. Acestea au fost utilizate cel mai frecvent ca tratament al pielii, mușcăturilor de insecte, eczeme, chisturi, arsuri și hemoroizi.

Cea mai la îndemână modalitate de a te bucura de puterile vindecătoare ale gălbenelelor este ceaiul de gălbenele, un preparat atât de simplu, însă cu beneficii extraordinare pentru sănătatea ta.

Denumite și flori de aur', gălbenelele se folosesc adesea atât pentru uz intern, cât și extern pentru calmarea și refacerea pielii. Ceaiul de gălbenele este un adjuvant natural pentru o serie de afecțiuni, iar mai jos îți spunem cum să prepari ceai de gălbenele, dar și pentru ce este recomandat să îl consumi.

 

Recoltarea și păstrarea florilor de gălbenele


Este bine de știut, dacă vrei să îți faci ceai de gălbenele din flori culese de tine, florile sunt culese manual începând cu luna iulie și până în octombrie, deci încă mai ai timp să îți pregătești recolta pentru ceai.

Recolta de flori de gălbenele se face dimineața, imediat după ce se ridică roua, iar până seara acestea se usucă în straturi subțiri.

După ce s-au uscat, florile de gălbenele se păstrează în spații curate și cu o umiditate constantă și iluminare indirectă. O temperatură și umiditate nepotrivită poate duce la degradarea principiilor active ale florilor.

Florile de gălbenele se pun la păstrat fie în săculeți de pânză ori radie, fie în cutii de carton sau în pungi de hârtie. Atenție, florile de gălbenele nu se ambalează niciodată în material plastic.

 

Ceai de gălbenele – mod de preparare


Ceaiul de gălbenele poate fi făcut cu flori uscate dar si cu flori proaspete. În rețeta de mai jos s-au folosit flori uscate.

Ingrediente:

  • 1-2 lingurițe flori de gălbenele uscate
  • 250-300 ml de apă
  • miere de albine, zahăr brun
  • opțional: câteva bucățele de scorțișoară, o felie foarte subțire de ghimbir sau 1 cm rădăcină de turmeric

Mod de preparare:

  1. se pun cei 250-300 de ml de apă pe foc
  2. se lasă apa pe foc până ajunge la temperatura de fierbere
  3. puneți 1-2 lingurițe de gălbenele uscate într-o cană sau infuzor și adăugați apa fierbinte
  4. lasați 10-15 minute florile să infuzeze apoi strecurați ceaiul
  5. puteți consuma ceaiul neîndulcit sau puteți să adăugați puțin zahăr, miere de albine sau scorțișoară.

Ceaiul poate fi păstrat în frigider până la 48 de ore.

Sfat 1: În ceaiul pentru uz intern, gălbenelele pot face pereche bună cu puțin ghimbir sau turmeric. Pentru această variantă folosiți doar ghimbir si turmeric rădăcină, și doar în cantități mici, o felie subțire de ghimbir si cca. 1 cm de rădăcină de turmeric.

Sfat 2: Dacă este folosit în tratament pentru uz intern 3 căni de ceai de gălbenele, zilnic, în cură de 20 de zile.

Infuzia are efecte benefice în:

  • Boli ale aparatului digestiv – gastrite, dispepsii, meteorism, flatulenţă, balonări şi stări spastice ale aparatului digestiv, diaree.
  • Antiinflamator în bolile din sfera ORL – amigdalite, rinite, sinuzite, faringite, laringite, traheite.
  • Emolient în tusea seacă ce însoţeşte afecţiunile aparatului respirator.
  • Coleretic în afecţiunile biliare.
  • Antispastic în bolile aparatului urinar. ceai-de-galbenele Ceaiul de galbenele, un adevarat panaceu
  • Hipolipemiant – administrată regulat, infuzia de gălbenele poate duce la scăderea lipidelor (grăsimilor) din sânge.
  • Emenagog – favorizează apariţia menstruaţiei la femeile anemice, cu ciclul menstrual neregulat; se administrează începând cu aproximativ 5 zile înainte de apariţia ciclului şi pe toată perioada lui.
  • Afecţiuni alergice – urticarie, prurit, eriteme.
  • Antiseptic în afecţiunile gurii – afte, gingivite, micoze, abcese dentare.
  • Afecţiunile anusului şi rectului – hemoroizi, fisură anală, prurit anal, rectită.
  • Alergia oculară sezonieră provocată de diverşi factori alergeni (praf, puf, polen).
  • Bolile aparatului respirator, bolile din sfera ORL sau alte boli virale – se fac inhalații cu infuzie de flori de gălbenele; pentru a mări eficiența inhalaţiilor, în ceaiul de gălbenele se pot adăuga 20 picături ulei esenţial de pin, ienupăr sau eucalipt.
  • Boli ale cavităţii bucale – afte, gingivite, stomatite, abcese dentare: se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie de gălbenele (o clătire durează cinci minute).

 

Ceai de gălbenele – Beneficii


Prin consumul de ceai de galbenele se pot trata ulcerul gastric si infectiile cavitatii bucale si ale gatului, in acelasi timp fiind imbunatatita digestia prin stimularea bilei. De asemenea, ceaiul de galbenele previne aparitia crampelor menstruale, a bolilor hepatice si a constipatiei.

Îmbunătățește sistemul digestiv

Consumul zilnic de ceai de gălbenele menține organele digestive sănătoase și previne apariția bolilor metabolice. Ajută la curățarea tractului digestiv și scăderea tulburărilor digestive.

Ameliorează simptomele afecţiunilor gastrointestinale precum gastrita, indigestia sau ulcerul peptic şi poate preveni arsurile stomacale survenite în urma unei mese copioase, bogată în grăsimi. În plus, efectul benefic se manifestă şi în cazul afecţiunilor tractului urinar sau a tulburărilor digestive la copii.

Consumul zilnic de ceai de gălbenele menține organele digestive sănătoase și previne apariția bolilor metabolice. Ajută la curățarea tractului digestiv și scăderea tulburărilor digestive.

Consumul de ceai de gălbenele întărește sistemul imunitar

Gălbenelele sunt bogate în vitamina A, uleiuri esențiale și zaharuri care stimulează sistemul imunitar.

Întăreşte sistemul imunitar prin prezenţa betacarotenului, care ajută organismsul să lupte cu bacteriile şi virusurile. Astfel, răcelile de sezon vor fi ţinute la distanţă sau pot fi ameliorate simptomele şi vindecarea va avea loc mai rapid.

Când ești răcită, bea cu încredere ceai de gălbenele, pentru că va grăbi vindecarea. Apelează la același remediu și când te doare gâtul. Acest ceai acționează asupra membranelor inflamate și calmează durerea. Iar partea cea mai bună este că îți scade și febra.

Beta-carotenul este un alt ingredient miraculos care se găsește în gălbenele. Această substanță scade riscul apariției cancerului, reduce inflamația oaselor și previne apariția artritei reumatoide.

Betacarotenul din compoziția ceaiul de gălbenele ajută organismul să lupte împotriva virușilor și bacteriilor, întărind sistemul imunitar. Consumul regulat de ceai previne răcelile de sezon și grăbește vindecarea simptomelor deja instalate.

Reduce crampele abdominale

Ceaiul de gălbenele, datorită flavonoizilor ce au efect antiinflamator, poate reduce intensitatea crampelor abdominale specifice sindromului premenstrual.

În plus este utilizat și în perioada instalării menopauzei, pentru a calma bufeurile și transpirația excesivă. Au fost raportate și cazuri în care ceaiul de gălbenele a ajutat la reglarea duratei ciclului menstrual.

Ceaiul de gălbenele consumat zilnic are efect detoxifiant, deci ajută la eliminarea toxinelor dăunătoare din corp şi protejează ficatul, vezica urinară şi alte organe interne, favorizând în acelaşi timp scăderea în greutate.

Ceaiul de gălbenele ameliorează durerile în gât

Dacă nu ești mulțumită de dantura ta, poți încerca să faci gargara cu ceaiul de gălbenele. Ține departe cariile și previne apariția unor boli ale gurii, precum gingivita.

Datorită proprietăților antiinflamatorii, consumul de ceai de gălbenele ajută la calmarea durerilor în gât și poate fi folosit chiar pentru a trata amigdalita.

Sub formă de gargară, ceaiul de gălbenele vindecă durerile de gât, ameliorează aspectul gingiilor (previne sângerările) şi diminuează simptomele gingivitei sau a altor afecţiuni ale cavităţii orale.

Ceai de gălbenele pentru îngrijirea tenului

Specialiștii susțin că aceste plante sunt foarte bune și pentru piele, deoarece cresc producția de colagen în organism. Păstrează o sticluță de ceai de gălbenele în frigider și curăță-ți fața cu el în fiecare seară. Pe lângă faptul că tenul tău va căpăta un aspect proaspăt, vei scăpa și de coșuri. La fel de bun pentru piele este și uleiul de gălbenele. Îl poți folosi chiar și pe pielea sensibilă din jurul ochilor, deoarece este foarte eficient împotriva inesteticelor pungi.

Previne formarea ridurilor şi ameliorează acneea prin aplicarea de comprese sau pliculeţe de ceai aplicate pe zonele problematice. Proprietăţile emoliente şi cicatrizante din gălbenele duc la un aspect mai luminos al pielii. Ceaiul de galbenele are si proprietati antiinflamatorii si antispasmice, fiind folosit si in tratarea vanatailor, a ranilor, a eczemelor, a bolilor pielii, a hemoroizilor si a arsurilor. Vindecă înţepăturile de insecte, iritaţiile, tăieturile şi cicatricile. De asemenea, ceaiul de gălbenele este indicat şi pentru scalpul uscat, cu tendinţă spre mătreaţă.Compresele de ceai de gălbenele tratează și alergiile locale pe piele și în zona ochilor, dar și iritațiile provocate de scutec, la nou născuți.

Ceai de gălbenele. Alte beneficii

Deoarece are proprietăți antiinflamatorii, ceaiul de gălbenele este bun și pentru a trata ciuperca unghiei. Tot ce trebuie să faci este să ții unghia bolnavă în acest lichid miraculos, de două ori pe zi, câte 20 de minute.

Ceaiul de gălbenele poate fi folosit și ca nuanțator de păr. Clătește-te cu acest lichid de câte ori te speli pe cap, iar podoaba ta capilară va căpăta reflexe aurii.

 

Ceai de gălbenele – contraindicații


Consumul de ceai de gălbenele este recomandat cu moderație în cazul în care se urmează un tratament pe bază de sedative, deoarece anumite substanțe din compoziția ceaiului pot amplifica efectul medicamentelor.

De asemenea, consumul de ceai de gălbenele este contraindicat femeilor însărcinate și femeilor care alăptează.

Ceaiul de gălbenele nu trebuie folosit în cazul hipersensibilităților, de asemenea pot exista reacții alergice sau dezechilibre hormonale, motiv pentru care este recomandat consultul medicului specialist înainte de a începe administrarea de ceai de gălbenele ca tratament naturist.

 

Ceaiul de gălbenele – tratament pentru afecțiuni


Datorită efectului detoxifiant și antiinflamator, este util pentru sistemul digestiv, ficat, rinichi și simptome ale indigestiei, gastritei și arsurilor gastrice.

Dacă îți place aroma acestei băuturi, o poți include cu încredere în dieta ta cel puțin o dată pe săptămână. Ceaiul de gălbenele conține betacaroten, vitamina C și flavonoizi, care susțin sistemul imunitar, iar efectul său calmant îți va echilibra organismul.

1. Detoxifierea ficatului

Ficatul este cel mai mare organ din corpul uman, îndeplinește peste 500 de funcții și este capabil de regenerare. Principalul său rol este filtrarea și sortarea substanțelor toxice, prin urmare detoxifierea sa devine obligatorie, cu atât mai mult cu cât suntem expuși zilnic la poluare, iar alimentația zilelor noastre lasă mult de dorit.

Ceaiul de gălbenele este ideal pentru detoxifierea organismului, principalul său rol fiind acela de a curăța vezica biliară și ficatul.

Pentru a folosi ceaiul de gălbenele în scopuri de detoxifiere, se recomandă consumul a 3 căni pe zi, în mod regulat. Puteți folosi rețeta de ceai de gălbenele de mai sus.

De ce trebuie detoxifiat ficatul?

Ficatul este responsabil de metabolizarea grăsimilor, el secretă unul dintre hormonii responsabili cu arderea grăsimilor, IGF.
Toți cei 6 hormoni care provoacă arderea grăsimilor funcționează prin intermediul ficatului și 80% din funcția tiroidiană are loc prin intermediul ficatului.

Hormonii tiroidieni devin activi numai după trecerea lor prin ficat. Hormonii tiroidieni reglează viteza metabolismului celular.

Atunci când ai deficit de hormoni tiroidieni, te îngrași pe tot corpul, în mod uniform. E important ca ficatul tău să își facă treaba bine. Altfel, deși tiroida ta secretă hormoni suficienți, aceștia nu ajung să acționeze în corp pentru că ficatul tău nu îi activează.

Când trebuie detoxifiat ficatul

Un ficat suprasolicitat, obosit, gras sau mărit are nevoie urgentă de detoxifiere, însă ficatul este printre singurele organe care atunci când au nevoie de ajutor nu transmit durere. Cu toate acestea, există alte simptome specifice care ar trebui să ne îndrepte urgent către o dietă de curățare.

În această categorie a simptomelor specifice care dau de înțeles că ficatul are nevoie de detoxifiere intră:

  • greata,
  • oboseala,
  • calitatea slabă a somnului
  • migrenele,
  • lipsa capacității de concentrare
  • stările de irascibilitate
  • halena
  • transpirațiile abundente și urât mirositoare.

Dieta alimentară în timpul detoxifierii ficatului

Vei mânca multe verdețuri/legume, o cantitate mică de grăsimi, și proteine animale cât mai puține. Deoarece grăsimea dă senzația de sațietate, pentru a evita foamea trebuie să compensezi consumând mai multă mâncare mai frecvent.

Trebuie să mănânci suficientă mâncare pentru a-ți menține caloriile, deoarece dacă te înfometezi corpul tău va percepe asta ca un stres și va tinde să își mențină rezervele de grăsime.

1. Legume

Majoritatea alimentelor pe car ele mănânci ar trebui să fie legume crude cu conținut ridicat de nutrienți, bogate în fibre. Poți mânca orice legume în cantități nelimitate, atât timp cât nu sunt în lista de alimente pe care nu ar trebui să le mănânci.

Cum să mănânci legumele

  • Salate

Ideal ar fi să mănânci cel puțin 50% dintre legume crude, în salate. Le poți consuma, de asemenea și gătite la abur. Cheia este să mănânci cât mai multe legume, după cum poți, inclusiv între mese. Deoarece sunt pline de nutrienți, este imposibil să mănânci prea multe.

  • Shake-uri

Pe lângă salată, o variantă rapidă să mănânci o cantitate mare de verdețuri este să le bei. Mă refer la shake-uri verzi din spanac, kale, sau mangold. Rețeta simplă pentru pentru un shake este:

  1. Pui 300-500 ml de apă în blender
  2. Adaugi 1-2 mâini mari de spanac, kale, sau mangold în blender
  3. Adaugi 1/2 cană de fructe de pădure (proaspete sau congelate), mere sau alte fructe din lista de fructe permise. Cantitatea de fructe nu trebuie să depășească 1/3 din cantitatea de verdețuri.
  4. Opțional, poți adăuga ceva care să dea aromă shake-ului: pătrunjel, ghimbir, lămâie, etc.
  5. Mixezi conținutul blenderului până când devine un shake omogen

Vei obține o cantitate de shake de câteva căni. Fiecare cană este echivalentul în verdeață al unei salate. Bea o cană de shake verde și restul păstreză-l la frigider pentru a-l consuma în aceeași zi. Poți să bei 1-3 căni pe zi.

Avantajul shake-urilor este că le poți face rapid și le poți bea rapid.

2. Germenii – nutrienți concentrați

Atunci când o sămânță începe să germineze, o cantitate extraordinară de nutrienți este eliberată din acea sămânță. De exemplu, 28 grame de germeni de broccoli conțin aceeași cantitate de substanțe care combat cancerul ca 1,2 kg de broccoli fiert. Dacă scopul tău este să fii sănătos și să îți vindeci corpul, germenii sunt esențiali în dieta ta.

Consumul de cantități mici de germeni este echivalent cu consumul unor cantități mari de legume în ceea ce privește nutrienții.

Dacă nu îți plac legumele sau nu poți mânca o mulțime de legume, atunci adaugă niște germeni zilnic la dieta ta. Pune-i în salată cât mai des. Îi poți crește acasă într-un germinator sau poți să îi găsești în magazinele de produse naturale.

3. Fructe

Singurele fructe pe care ar trebui să le mănânci sunt cele din lista de mai jos. Ar trebui să le consumi în cea mai mare parte seara, cu excepția merelor, pe care le poți consuma oricând și în orice cantitate.

  • Mere
  • Prune
  • Pere
  • Kiwi
  • Struguri (roșii și negri)
  • Piersici
  • Caise
  • Lămâi / lămâi verzi
  • Fructe de pădure (toate)
  • Pepeni
  • Ananas
  • Cireșe
  • Nectarine
  • Grapefruit
  • Portocale

E important să nu mănânci mai mult de 1/3 fructe din câte legume mănânci. De exemplu, dacă ai mâncat 1 kg de legume într-o zi, ar trebui să nu mănânci mai mult de 300 grame de fructe. Merele nu intră în acest calcul, poți mânca oricâte mere dorești.

Nu mânca următoarele fructe, deoarece au un conținut ridicat de zahăr și puține fibre: banane, curmale, smochine, stafide, fructe conservate, fructe uscate și mango.

Evită sucurile de fructe. Fibra din fructele întregi încetinește creșterea nivelului de insulină, care este unul dintre hormonii care activează depunerea grăsimilor. Sucurile, însă, nu conțin fibre dar au multe zaharuri care duc la creșterea nivelului insulinei și depunerea de grăsime.

4. Nuci și semințe

Va trebui să mănânci o cantitate mare de nuci și semințe între mese pentru a preveni foamea. Nucile și semințele sunt pline de nutrienți, dar trebuie să fie crude și înmuiate în apă peste noapte.

  • Înmoaie semințele și nucile în apă filtrată sau de izvor peste noapte
  • Dimineața, clătește semințele și nucile de mai multe ori și lasă-le să se usuce pe o suprafață aerisită
  • Pune deoparte cantitatea pe care o vei mânca în ziua respectivă, iar restul pune-le la frigider.

Migdalele crude și nucile sunt cele mai bune, dar poți mânca și alte semințe cum sunt semințele de susan, caju, semințe de pin, semințe de floarea-soarelui, alune, fistic, năut, semințe de dovleac.

Poți de asemenea sa mănânci pastă de susan (tahina) sau cantități mici de unt de arahide. Asigură-te că untul de arahide nu conține zahăr adăugat sau uleiuri hidrogenate.

5. Alimente de evitat în perioada de detoxifiere a ficatului

  • Nu trebuie să mănânci zahăr sau alimente care conțin zahăr, alimente rafinate, grăsimi rafinate
  • Nu mânca legume cu amidon, cum ar fi cartofii prăjiți, cartofi copți, piure, cartofi dulci.
  • Utilizează porumb numai în cantități foarte mici.
  • Nu mânca cereale
  • Nu consuma pâine, paste făinoase, cereale, biscuiți, vafe, brioșe, clătite, orez, prăjituri de orez, gogoși etc., deoarece acestea se transformă rapid în zahăr în corp.
  • Nu mânca banane, curmale, smochine, stafide, fructe conservate, fructe uscate și mango
  • Nu bea sucuri de fructe, băuturi pentru sportivi, etc.
  • Nu bea cafea. Dacă observi că este imposibil, redu doza treptat și amestecă-ți cafeaua normală cu cafea decafeinizată timp de una până la două săptămâni până când te acomodezi.
  • Nu bea lapte și nu mânca smântână, cremă de brânză, iaurt cu arome.
  • Evită orice aliment care conține glutamat monosodic sau amidon modificat. Glutamatul este un amplificator de aromă, care nu numai că face gustul alimentelor mai bun, ci te face mai flămând. De aceea nu te poți opri să mănânci doar un chips de cartofi. Multe alimente din restaurante, în special restaurantele chinezești, conțin această substanță chimică. Cauzează de asemenea o puternică retenție de apă în corp.

Beneficiile dietei de detoxifiere a ficatului

Detoxifierea ficatului, cu alte cuvinte, eliberarea și curățarea acestuia de substanțele toxice, aduce beneficii majore întregului organism și îmbunătățește considerabil starea de sănătate. Astfel, digestia se reglează, excesul de apă se elimină, somnul devine odihnitor, gândirea limpede, iar pielea devine mai curată și mai luminoasă. Totodată, căile respiratorii se vor elibera, respirația se va împrospăta și nivelul de energie al organismului va crește considerabil. Implicit, toate acestea vor determina întărirea sistemului imunitar.

 

2. Tratează ulcerul gastric și gastrita hiperacidă

Ulcerul gastric (UG) și ulcerul duodenal (UD) reprezintă întreruperi circumscrise, unice sau multiple ale continuității peretelui gastric sau duodenal, însoțite de o reacție fibroasă, începând de la mucoasă și putând penetra până la seroasă.

Ulcerele apar atunci când mucoasa stomacului sau a duodenului este inflamată cronic sau când este expusă la agenți iritanți, cum ar fi excesul de acid și enzime gastrice (pepsină).

Ulcerele peptice care apar în mucoasa gastrică se numesc ulcere gastrice, cele care apar în mucoasa duodenală se numesc ulcere duodenale, iar cele care afectează esofagul, ulcere esofagiene.

Regimul alimentar urmărește cruțarea gastrică și, dacă este prescris corect, poate acționa ca un veritabil „pansament pentru stomac. Mâncarea va fi preparată astfel încât să nu sporească secreția de suc gastric și să nu favorizeze stagnarea alimentelor în stomac.

Consumul regulat de ceai de gălbenele, are ca rol prevenirea îmbolnăvirii mai multor organe și în tratarea unor boli ca ulcerul gastric și duodenal, gastrita hiperacidă, ictere, ulcerații canceroase, inflamații ale colonului etc.

Pentru tratarea ulcerului gastric bea 2-3 căni de ceai de gălbenele pe zi, între mese. Puteți folosi rețeta de mai sus.

Simptome ale ulcerului gastric

Durerea are o localizare epigastrică, este intensă, se însoțește de o senzație de arsură și deseori iradiază în spate. Intensitatea durerii este mare, mai ales în ulcerele vechi, care interesează și seroasa. Durerile apar în perioade de 1-3 săptămâni, separate prin perioade de liniște, în care bolnavul nu se plânge de dureri, chiar dacă nu respectă regimul alimentar.

De cele mai multe ori, perioadele dureroase apar în cursul toamnei sau al primăverii (periodicitate sezonieră), însă pot apărea și în alte sezoane; pe măsură ce boala se cronicizează, perioadele dureroase devin mai lungi și mai dese. Un alt caracter al durerii constă în faptul că are un ritm orar în raport cu orele mesei. Uneori, durerile apar imediat după masă (durere precoce), alteori apar la 2-4 ore după masă.

Uneori, durerile apar nocturn, către miezul nopții sau către orele 3-4 dimineața (în ulcerul duodenal), în alte cazuri de ulcer duodenal, durerea poate să se însoțească de o senzație de foame (foame dureroasă). În general, durerea din ulcerul gastroduodenal este calmată de ingestia de alimente sau de bicarbonat de sodiu (ori alte alcaline).

Pe măsură ce ulcerul devine cronic și apar leziunile de perigastrită sau periduodenită, durerea devine aproape permanentă, periodicitatea și ritmul orar având tendința să fie mai puțin marcate.

Senzația de arsură retrosternală (pirozis) este un semn des întâlnit, care uneori înlocuiește durerea și are un caracter ritmic și periodic. Mai pot apărea eructații acide, gust acru sau amar în gură.

Vărsăturile sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, după localizarea gastrică sau duodenală a ulcerului, ele fiind determinate de mese mai copioase, de abateri de la dietă, de consumul de băuturi alcoolice. Vărsăturile sunt abundente și au miros acid; uneori, bolnavul vomită numai suc gastric pur. Pofta de mâncare este normală sau crescută.

Cauze ale ulcerului gastric

Ulcerul gastric poate fi extrem de dureros, din cauza cantității de acid prezente în stomac, care produce ulcerații.

Cea mai frecventă cauză este bacteria H. pylori. Ulcerele pot fi, de asemenea, cauzate de consumul antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Medicii nutriționiști recomandă, pentru a evita apariția ulcerelor sau gastritelor, mese la ore fixe, luate într-o atmosferă calmă, liniștită; de asemenea, sunt absolut necesare cel puțin trei mese pe zi (sunt de preferat cinci-șase mese, dar mai reduse cantitativ). Alte recomandări sunt acelea de a mesteca bine hrana, de a nu consuma alimentele prea reci sau prea fierbinți și de a urma o cură cu ceai de gălbenele.

Ulcer gastric. Regim alimentar

Regimul alimentar urmărește cruțarea gastrică și, dacă este prescris corect, poate acționa ca un veritabil „pansament pentru stomac. Alimentul de bază pentru obținerea efectului de „cruțare și „pansare gastrică este laptele.

Mâncarea va fi preparată astfel încât să nu sporească secreția de suc gastric și să nu favorizeze stagnarea alimentelor în stomac. Supele se vor prepara prin fierberea suficientă a legumelor și zarzavaturilor, zeama fiind îngroșată cu griș, paste făinoase, orez, cartofi sau zarzavaturi trecute prin sită.

Legumele (bine fierte) se vor servi sub formă de piureuri, soteuri, budinci sau sufleuri (preparate la baia de apă) la care se poate adăuga unt sau ulei crud (rețineți că grăsimile permise se vor consuma doar crude, adăugându-le în farfurie la masă).

Carnea permisă se prepară la începutul bolii doar prin fierbere, înăbușire sau sub formă de perișoare fierte la abur. După ameliorarea simptomelor se poate încerca și prepararea la grătar (dar nu prăjirea în ulei ori grăsime).

Alimente permise

  • Carne (proaspătă sau congelată), fără grăsime, de vacă, vițel, pasăre (găină), iepure de casă. După ameliorarea simptomelor se poate consuma și carne de porc, miel, oaie, alte păsări, cu condiția ca înainte de preparare să fie curățată de grăsime, piele, fascii.
  • Mezeluri: șuncă slabă, parizer, polonezi, crenvurști.
  • Pește alb slab, preparat numai rasol.
  • Lactate: lapte dulce consumat simplu sau cu făinoase, smântână, frișcă, brânză proaspătă de vaci, caș (de vacă sau de oaie), urdă, iar după ameliorarea simptomelor și telemea proaspătă.
  • Ouă proaspete, fierte moi (oul se pune în apa clocotită și se ține 3 minute) sau preparate sub formă de ochiuri românești ori omletă dietetică (în baie de apă).
  • Grăsimi: unt proaspăt, ulei, smântână, frișcă.
  • Făinoase: griș, arpacaș, orez, fulgi de ovăz, paste făinoase; pâine (veche de o zi), cozonac uscat, biscuiți, pișcoturi;
  • Dulciuri: lapte de pasăre, budinci de griș sau de orez, prăjituri de casă cu aluat uscat sau aluat fiert (ecler), pandișpan, gelatină de fructe, spumă de fructe, creme de vanilie. Zahărul sau mierea sunt permise în cantitate mică, adăugate în ceai sau desert.
  • Fructe dulci, bine coapte și fără sâmburi sau coajă: mere, piersici, banane, struguri, prune.
  • Legume și zarzavaturi fragede, cu celuloză moale: morcovi, dovlecei, spanac, fasole verde tânără, mazăre verde, salată verde, cartofi (fierți, copți sau pireu, dar nu prăjiți).
  • Băuturi: ceaiuri (de mentă, mușețel, sunătoare, tei), apă minerală plată (neacidulată), sucuri crude de morcovi, mere, piersici.

Alimente interzise

  • Carne grasă, sărată, afumată, mezeluri (altele decât cele permise), cârnați, supele de carne sau zeama în care fierbe carnea adăugată la alte mâncăruri, vânat.
  • Pește gras, sărat, afumat, conserve de pește.
  • Lactate: brânzeturi fermentate, sărate, afumate, lapte bătut, iaurt, kefir.
  • Grăsimi: untură, slănină, alimente preparate cu grăsime încinsă, rântașuri, maioneză.
  • Făinoase: pâine moale, pâine prăjită, pâine neagră, găluște de făină sau griș, tăiței grași, pesmet prăjit.
  • Dulciurile concentrate, marmeladă, dulceață, miere, ciocolată, cacao, compoturile preparate cu conservant de iarnă, aluaturile dospite proaspete, aluaturile fragede și foitajele (ștrudel), prăjiturile cu cremă.
  • Zarzavaturi crude, zarzavaturi fibroase, ațoase sau cu celuloză dură (castraveți, ridichi, gulii, sfeclă, varză albă, varză roșie, fasole uscată, mazăre uscată, linte, ciuperci, vinete, roșii (mai ales sub formă de sos sau supă de roșii), legume picante (ceapă, usturoi, ardei iute).
  • Fructe crude sau acre, fructele cu sâmburi (nucile, alunele, migdalele, macul).
  • Condimente iuți și iritante: piper, boia, ardei iute, hrean, muștar, dafin, oțet, murături.
  • Băuturi: orice băutură foarte rece sau fierbinte, băuturi acre, alcool, ceai rusesc, chinezesc, cafea.
  • Cercetările clinice pe bolnavi sugerează că flavonoidele pot fi un tratament eficient pentru ulcere gastrice. Flavonoidele sunt compuși care se găsesc în mod natural în multe fructe și legume. Alimentele și băuturile bogate în flavonoide sunt: boabele de soia, leguminoasele, strugurii roșii, napii, broccoli, merele, fructele de pădure, ceaiurile (ceai verde, în special). Cu toate acestea, unele alimente și băuturi care conțin flavonoide, cum ar fi citricele și vinurile roșii, pot irita un ulcer gastric.
  • Flavonoidele sunt denumite gastroprotectori, deoarece apară mucoasa stomacului și permit cicatrizarea mucoasei gastrice. Potrivit unor studii clinice, nu există efecte secundare ale consumului de flavonoide dacă se consumă cantități normale, dar dacă se consumă cantități mai mari pot apărea interferențe cu coagularea sângelui.
  • Extractul de usturoi inhibă dezvoltarea bacteriei H. pylori, conform unor studii clinice efectuate pe animale de laborator, dar și pe om. Însă usturoiul poate interfera cu medicamentele implicate în coagulare, precum warfarina.
  • Afinele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a lupta împotriva infecțiilor tractului urinar. Afinele și extractele din afine ajută, de asemenea, la lupta împotriva bacteriei H. pylori, însă o cantitate prea mare de afine poate cauza disconfort gastric, de aceea cura cu afine se începe cu cantități mici și se crește treptat. În plus, multe sucuri de afine comercializate sunt îndulcite cu zahăr și/sau sirop de porumb bogat în fructoză, care poate provoca, de asemenea, disconfort la nivelul stomacului.
  • O dietă bogată în fructe, legume (în special cele cu polifenoli) și cereale integrale poate ajuta organismul la vindecarea ulcerului. Alimente care conțin polifenoli includ: rozmarinul uscat, oregano mexican, ciocolata neagră, coacăzele, măslinele negre.
  • Unele fructe și legume pot agrava ulcerul, de aceea trebuie evitate: ardeiul iute, ceapa, legumele verzi, leguminoasele uscate, fructele acide. Nu se consumă fructele și legumele crude, prăjite sau condimentate, se preferă consumul după fierbere sau coacere.

 

3. Ceaiul de gălbenele e benefic pentru fiere

Multe persoane nu știu exact ce este fierea. Adesea, în mod eronat, obișnuim să ne referim la fiere ca la un organ, deși nu este. Și totuși, nu suntem nici foarte departe de adevăr.

Fierea sau bila nu este altceva decât un lichid galben-verzui, produs în ficat, alcătuit în principal din apă, lipide, electroliți, proteine și pigmenți (bilirubină). În medie, cantitatea secretată ajunge la circa 600 ml zilnic, însă este influențată de dietă și de ritmul circadian. Astfel, în prezența grăsimilor, a meselor copioase și frecvente, a unor medicamente și pe timpul nopții, va crește.

După ce a fost produsă de hepatocite (celulele ficatului), bila (fierea) urmează să fie înmagazinată în vezica biliară, cunoscută în termeni medicali și cu denumirea de colecist. Este vorba despre un organ de mici dimensiuni, în formă de pară, ce aparține sistemului digestiv, localizat în partea superioară a abdomenului, imediat sub ficat.

Funcțiile fierei

Colecistul (vezica biliară) are rolul să acumuleze bila (așa-zisa fiere), în timpul pauzelor dintre o masă și alta și s-o elibereze în intestinul subțire, imediat după mâncare. La rândul său, bila, indispensabilă în procesul de digestie, pe parcursul 'călătoriei' sale spre duoden, intervine în digestia alimentelor.

Practic, fierea exercită un efect emulsionant asupra grăsimilor, pe care le dizolvă. În plus, pe lângă că facilitează absorbția grăsimilor la nivelul intestinului subțire, inclusiv a vitaminelor liposolubile (solubile în grăsimi, precum vitaminele A, D, E sau K), bila reușește să neutralizeze și secrețiile gastrice prea acide.

De asemenea, are o acțiune antiseptică în ce privește microflora bacteriană (încetinește procesele de fermentație) și stimulează mișcările intestinale. Și tot bila este cea care contribuie la eliminarea bilirubinei (reziduuri toxice rezultate din degradarea hemoglobinei).

Fierea. Simptome

Semnele care anunţă eventuale probleme ale colecistului sunt:

  1. Durerea/jena în hipocondrul drept (partea dreaptă a abdomenului) , de cele mai multe ori cu migrare în epigastru (capul pieptului);
  2.  Gust amar în gură, în special dimineaţa;
  3. Uneori, senzaţie de greaţă şi vărsături, cu aspect galben-verzui, aşa zisele vărsături bilioase;
  4. Tulburări de tranzit intestinal, alternanţa scaune apoase sau constipaţie;
  5. Dureri de cap – migrena biliară;
  6. Uneori poate apărea icterul, care poate fi identificat după coloraţia gălbuie a pielii şi a mucoaselor celor afectaţi.
  7. Febra;

De ce se formează pietrele la fiere

Principalul vinovat al apariției pietrelor la fiere este colesterolul. Iar femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbațîi să fie diagnosticate cu litiaza biliară.

Sexul feminin, care e factor favorizant, un istoric familial contribuie foarte mult, cei care au rude de gradul 1 au un risc de 4-5 ori mai mare de a face litiaza biliară, alimentația bogată în grăsimi animale, în dulciuri rafinate, lipsa de activitate fizică. Cei supraponderali sau obezi au un risc mai mare de litiază biliară și din păcate, cum în România s-a modificat semnificativ procentul acestor pacienți, fiind astăzi pe locul 3 ca număr de supraponderali în Europa, iar 25% dintre români fiind obezi, o să ne confruntăm din ce în ce mai mult cu afecțiuni asociate obezității.

Tratamente pentru calculii biliari

De cele mai multe ori este indicată intervenția chirurgicală, pentru ca pietrele să fie eliminate.

Există acum posibilitatea operației laparoscopice, care e mult mai puțin invazivă, mult mai puțin dureroasă, pacientul se externează mult mai rapid.

Dacă, în schimb, calculii biliari nu dau simptome, nu este obligatoriu să fie operați. Pot fi tratați medicamentos sau puteți opta pentru produsele naturiste.

Produse naturiste pentru tratamentul pietrelor la fiere

Când apelăm la tratamentul naturist ne referim la  plantele tonic amare și în această categorie intră galbenele, care are un rol detoxifiant la nivelul ficatului excelent, pe care o putem lua sub formă de pulbere, tinctură sau ceai.

Gălbenelele au un efect antiinflamator asupra colecistului, normalizând secreția de bilă și ajută la vărsarea ei în duoden, timulând în același timp și digestia.

Tratamentul se face pe o perioadă de 3 săptămâni, timp în care trebuie să luîm câte o linguriță de tinctură diluată în apă, cu 20 de minute înainte de fiecare masă.

Alte plante tonic amare sunt cicoarea și păpădia, care ne stimulează digestia și secreția de bilă, la fel armurariul sub formă de pulbere este un hepatoprotector și hepatoregenerator excelent.

Pentru menținerea sănătății colecistului și fluidificarea bilei, nu uita să urmezi o dietă echilibrată, cu cât mai puține grăsimi 'rele' sau saturate (grăsimi animale), din care să nu lipsească grăsimile 'bune' sau nesaturate (uleiuri vegetale), proteinele slabe și fibrele.

 

4. Ceaiul de gălbenele luptă împotriva infecțiilor urinare

Infecțiile de tract urinar (ITU) au o prevalență crescută la nivel global. Deși nu reprezintă o patologie gravă în lipsa complicațiilor, gestionarea corectă a tratamentului este fundamentală pentru controlul infecției.

ITU afectează în special femeile și sunt cel mai frecvent cauzate de bacterii care colonizează sistemul reno-uro-genital. Escherichia coli este implicată în 75-95% din cazuri, pe când alte bacterii (Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae, Staphylococcus saprophyticus, Enterococcus faecalis, Streptococcus agalactiae, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus) sunt ceva mai rar izolate din ITU.

Diagnosticarea infecției urinare

În funcție de localizarea infecției, se poate vorbi despre cistită (ITU inferior) și pielonefrită (ITU superior). Cistitele se manifestă clinic prin disurie, în unele cazuri asociată cu polachiurie, urgență micțională, durere suprapubiană și hematurie. Pe lângă simptomele acestea, pielonefrita se caracterizează și prin febră (>38°C), frisoane, durere în flancuri, sensibilitate în unghiul costovertebral, greață sau vărsături. Aceste simptome nu sunt mereu specifice, necesitând uneori realizarea unui diagnostic diferențial cu vaginita, uretrita, modificările structurale ureterale (diverticuli, stricturi), sindromul de vezică hiperactivă, boala inflamatorie pelviană sau nefrolitiaza.

Din punct de vedere clinic, ITU se pot clasifica în necomplicate și complicate. ITU complicate, mai puţin frecvente, au loc în prezenţa unor anormalități structurale sau funcționale ale tractului urinar, care cresc susceptibilitatea la infecții: vezică neuropată (diabet zaharat, scleroză multiplă, traumatism medular), obstrucții, litiază renală, manipularea tractului urinar pentru diverse proceduri diagnostice sau terapeutice, neoplazie renală sau de tract urinar, reflux vezico-ureteral, malformații congenitale, imunosupresie etc..

Au fost identificați diverși factori de risc pentru dezvoltarea ITU, printre care: sexul feminin, activitatea sexuală, contracepția cu ajutorul diafragmei sau al spermicidelor, sarcina, alterarea florei bacteriene normale (post-menopauză sau în urma consumului recent de antibiotice), antecedentele familiale de ITU, prezența complicațiilor anatomice și retenția urinară.

Diagnosticul de ITU se bazează pe semnele și simptomele pacientului (anamneză detaliată și examen fizic complet), urmând a se confirma prin testele de laborator care evidențiază piurie (în sumarul de urină, ≥10 leucocite/µL) sau bacteriurie (realizarea uroculturii). Există teste rapide (dipstick) care detectează prezența de esterază leucocitară sau nitriți, având o predictivitate crescută pentru ITU atunci când sunt pozitive. Tehnicile imagistice nu sunt utilizate în mod normal, decât dacă se suspectează forme complicate de ITU.

Pe lângă tehnicile clasice de diagnostic, recent s-a descris o tehnică ce utilizează sistemul lichid cromatograf cuplat cu spectrometria de masă (liquid chromatography-tandem mass spectrometry, LC-MS/MS) pentru a determina nivelul de nitriți și nitrați din urină, fără ca rezultatul să depindă de calitatea produsului patologic preluat de la pacient. Raportul dintre nitriți și nitrați este crescut în cazul pacienților cu ITU, această metodă având atât sensibilitate crescută, cât și specificitate înaltă (95%, respectiv 91%).

Tratarea infecției urinare

Pentru a îmbunătăți calitatea și eficacitatea actelor medicale, în prezent se pune accent pe medicina bazată pe dovezi. În ceea ce privește ITU (cistitele) acute necomplicate la femei, conform datelor publicate într-o metaanaliză, antibioterapia propusă cu nivel de evidență A, clasă de recomandare I, este reprezentată de fosfomicină-trometamol (3 g, doză unică) sau trimetoprim-sulfametoxazol (160/800 mg, de 2 ori pe zi, 3-7 zile), nitrofurantoină (100 mg, de 2 ori pe zi, 5-7 zile sau 50 mg, de 4 ori pe zi, 7 zile). Aceste 3 antibiotice reprezintă prima linie de tratament, alături de pivmecilinam (400 mg, de 2 ori pe zi, 3-7 zile). Un studiu clinic controlat randomizat susține faptul că o durată a tratamentului de 5 zile cu nitrofurantoină este echivalentă uneia de 3 zile cu trimetoprim-sulfametoxazol.

Fluorochinolonele (ciprofloxacină 250 mg, de 2 ori pe zi, 3 zile/levofloxacină 250 mg sau 500 mg, o dată pe zi, 3 zile) prezintă un nivel de evidență B, clasă de recomandare III și sunt considerate o alternativă viabilă pentru cistitele acute necomplicate, însă se tinde către diminuarea prescrierii lor empirice și rezervarea pentru cazurile invazive, mai grave. Antibioticele beta-lactamice orale, administrate pe o durată de 3-7 zile (amoxicilină-acid clavulanic, cefpodoximă-proxetil, cefdinir, cefaclor) dețin un nivel de evidență A, clasă de recomandare III, având o rată de rezoluție clinică și microbiologică inferioară altor clase de antibiotice. Fluorochinolonele și beta-lactamicele reprezintă a doua linie de tratament.

Supravegherea constantă a ratelor de rezistență bacteriană în ceea ce privește ITU reprezintă o necesitate, pentru ca măsurile adecvate să fie adoptate în timp real de către organizațiile de sănătate publică, iar practica medicilor să fie adaptată și în funcție de acest factor. Spre exemplu, trimetoprim-sulfametoxazol se recomandă doar în cazul în care rezistența locală nu depășește 20%, iar fluorochinolonele nu se recomandă la o rezistență locală mai mare de 10%. În cazul în care aceasta nu este cunoscută (din studii precedente în literatura de specialitate) și nici nu poate fi apreciată, se vor lua în calcul alți factori: utilizarea de către pacient a acestui antibiotic în ultimele 6 luni sau călătoria recentă într-o zonă cu rezistență crescută cunoscută.

Pentru tratamentul cistitelor complicate la femei se recomandă fluorochinolone oral: ciprofloxacină (500 mg, de 2 ori pe zi sau 1 g o dată pe zi) sau levofloxacină (750 mg, o dată pe zi), timp de 5-10 zile. Fosfomicina, nitrofurantoina, trimetoprim-sulfametoxazolul și beta-lactamicele nu sunt indicate pentru tratamentul empiric al cistitelor complicate, din cauza prevalenței crescute a rezistenței la aceste antibiotice.

Pielonefrita acută necomplicată la femei se poate trata oral cu fluorochinolone (aceleași doze ca în tratamentul cistitelor complicate), trimetoprim-sulfametoxazol (160/800 mg, de 2 ori pe zi, 14 zile) sau antibiotice beta-lactamice (10-14 zile). Fluorochinolonele sunt singurele acceptate ca tratament empiric în acest caz, însă se recomandă identificarea microorganismului patogen, pentru a permite un tratament țintit, în funcție de sensibilitatea acestuia.

Tratament naturist pentru infecția urinară

Tratamentele naturiste pe de altă parte nu sunt de ajuns. Un tratament naturist cel mult poate să ajute prin faptul că are efect antiinflamator, dar din punct de vedere al tratamentului curativ, antibioticul este foarte important.

Este important însă antibioticul ţintit, după ce faceţi un sumar de urină şi o urocultură. În rândul bărbaţilor, greşelile repetate în tratamentul infecţiilor urinare duc la prostatite cronice.

O informaţie esenţială în privinţa infecţiilor urinare este periodicitatea acestora. Dacă observaţi că se tot repetă, pe lângă analizele de urină, aveţi nevoie de o evaluare ecografică a aparatului renal.

Pentru a nu folosi antibiotic pentru infecțiile urinare, există și tratamente naturiste, chiar dacă acestea trebuie folosite pentru o perioadă mai lungă de timp, sunt mai sănătoase, iar rezultatele aduc beneficii pe termen lung.

Ceaiul de gălbenele este un remediu cunoscut pentru tratarea infecțiilor urinare, iar pentru a reduce la minim posibilitatea de a suferi de infecții urinare, este recomandată o cană de ceai de gălbenele în fiecare seară, înainte de somn.

Gălbenelele sunt medicamentul minune al naturii, având proprietăți antiinflamatorii și de calmare a mâncărimii.

De asemenea ceaiul de gălbenele ameliorează micozele și are rol antiseptic la nivelul vaginului.

Spălăturile vaginale se realizează cu ceai de gălbenele, florile fierbânduse 30 de minute, apoi se toarnă peste apa caldă în cadă.

După 15 minute în cadă vom începe să simțim efectele benefice.

 

5. Ceaiul de gălbenele este benefic pentru ten

Ceaiul de gălbenele ajută și previne formarea ridurilor, reduce acneea prin aplicarea de comprese sau pliculețe de ceai pe zonele problematice.

Proprietățile emoliante și cicatrizante din gălbenele duc la un aspect luminos al pielii.

Acneea

Acneea este o afecțiune a epidermei apărută ca urmare a unei hipersecreții a glandelor sebacee și caracterizată prin puncte negre, puncte albe sau coșuri care apar la suprafața pielii.

În unele cazuri apar și leziuni mai profunde, denumite chisturi. Acne vulgaris (sau simplu acnee) este o afecțiune a pielii pe termen lung caracterizată prin zone cu puncte negre, puncte albe, pustule, piele grasă și posibilitatea apariției unor semne.

Aspectul rezultat poate duce la anxietate, stimă de sine scăzută și, în cazuri extreme, depresie sau gânduri de suicid.

Acneea poate apărea și la alte vârste decât ceea a pubertății, și sub diferite forme:

  • Acneea vulgară (acneea polimorfă juvenilă) – este cunoscută sub numele de acneea vulgaris și afectează în general adolescenții, dar poate persista și după perioadă adolescenței și poate ajunge la forme foarte severe. Acneea vulgară este cauzată de secreția prea mare de sebum care astupă porii, iar astuparea porilor duce la apariția unor pete sau umflături purulente.
  • Acneea rozacee
  • Acneea medicamentoasă și profesională
  • Acneea conglobată
  • Acneea pustulosă
  • Acneea necrotică
  • Acneea cheloidiană

Cauzele apariției acneei

Acneea apare în mod normal în timpul adolescenței, afectând aproximativ 80–90% dintre tinerii din lumea occidentală. Cazuri mai puține sunt raportate într-unele din zonele rurale.

În 2010, se estima că acneea afecta 650 milioane de oameni la nivel global, rezultând a 8-a cea mai comună boală de pe mapamond.

Oamenii pot fi, de asemenea, afectați înainte și după pubertate.[16] Deși devine mai puțin comună în perioada adultă decât în adolescență, aproximativ jumătate dintre oamenii între 20 și 30 de ani continuă să aibă acnee.

Aproximativ 4% continuă să aibă dificultăți după vârsta de 40 de ani.

Se estimează că genetica este responsabilă pentru 80% dintre cazuri. Rolul dietei ca și cauză nu este clar.

Nici curățenia sau lumina soarelui nu par a fi implicate. Însă, fumatul țigărilor crește riscul apariției acneei sau a înrăutățirii acesteia.

Acneea afectează cel mai mult pielea ce are un număr ridicat de glande sebacee incluzând fața, partea de sus a pieptului și spatele.

În timpul pubertății ambelor sexe, acneea este adeseori pornită de androgeni, precum testosteronul.

Tratament pentru acnee

Există multe opțiuni de tratament pentru a îmbunătăți aspectul acneei, inclusiv schimbări ale stilului de viață, proceduri și medicamente. Consumul mai mic de carbohidrați simpli precum zahărul poate ajuta.

Peroxidul de benzoil topic, acidul salicilic și acidul azelaic sunt tratamente utilizate în mod obișnuit.

Antibioticele și retinoidele pot fi utilizate local sau pe cale orală pentru a trata acneea. Însă, poate apărea o rezistență la antibiotice. Un număr de pilule contraceptive pot fi folositoare pentru femei.

Isotretinoin administrat pe cale orală este, în general, rezervat doar cazurilor de acnee severă, din cauza potențialelor efecte adverse.

Tratamentul agresiv și timpuriu este recomandat de unele persoane pentru a minimiza impactul pe termen lung asupra indivizilor.

Tratament naturist pentru acnee

Există o mască extremd e utilă, potrivită tuturor tipurilor de ten, însă aceasta trebuie lăsată câteva săptămâni la macerat.

Mască cu gălbenele

Gălbenelele reprezintă o sursă de flavonoide, vitamina C, substranțe proteice și carotenoizi. Ele sunt deosebit de importante pentru regenerarea și hrănirea tenului.

Ingrediente:

  • flori de gălbenele mărunțite
  • ulei de jojoba
  • ulei de cocos
  • ulei de măsline
  • vitamina A
  • vitamina B
  • zeamă de lămâie
  • miere
  • propolis

Mod de preparare:

  • Pentru o mască 100% naturală vom marunți gălbenelele la blender.
  • Mierea și propolisul se dilueaza cu apă călduță, ulei de jojoba, ulei de măsline, ulei de cocos.
  • Se adaugă vitamina A și vitamina B.
  • Se pune la final zeama de lămâie.
  • Se lasă la macerat căteva 2-3 săptămâni.

 

Citește și:

Plante miraculoase pentru ten

Tratamente naturale pentru hemoroizi. Scapă de hemoroizi prin metode naturale

Cele mai bune diete și ceaiuri în funcție de grupele de sânge