Ce spune limba despre sănătatea ta

Ce spune limba despre sănătatea ta

Ţi se pare prea puţin importantă şi nu îi dai atenţie decât atunci când te deranjează. Dar ştiai că limba poate scoate la iveală unele dintre cele mai ascunse afecţiuni ale corpului tău? Citeşte şi ia aminte!

Sănătatea îţi stă pe limbă

Puţini sunt aceia care acordă importanţa cuvenită unuia dintre cele mai importante organe de simţ. Aspectul general al limbii şi, în special, culoarea ei oferă indicii importante cu privire la starea noastră generală de sănătate. Prin urmare, nu ar fi rău să îţi admiri' limba în faţa oglinzii, măcar din când în când, dacă nu în fiecare dimineaţă, când îţi periezi dinţii. Priveşte-o cu atenţie şi vezi ce zice!

Când e de bine, e roz

Ce e limba de fapt? Acest organ e format din mai mulţi muşchi, înveliţi cu o mucoasă. În mod normal, ar trebui să fie netedă, să aibă o nuanţă roz, cu o tentă de alb la suprafaţă, să lucească. La atingere se simte catifelată. Celulele care formează mucoasa se regenerează rapid, mai ales în timpul masticaţiei. De obicei, persoanele care preferă hrana gătită, săracă în fibre, au limba de un roz mai pal decât vegetarienii, consumatori de seminţe, cereale, fructe. În funcţie de ceea ce mâncăm, se modifică şi nuanţele de roz ale limbii fiecăruia. Orice modificare a aspectului trebuie să-ţi dea de gândit. Poate fi vorba despre o lipsă de fier sau de vitamina B12, o anemie severă.

Culorile vorbesc

  • Când limba e albicioasă, acoperită cu un înveliş păstos şi îţi creează probleme la mestecat, e clar că mucoasa e în pericol. Celulele se regenerează greu şi e semnul febrei crescute. De obicei, se remarcă în rinofaringite, gripă, răceală puternică. Dar poate semnala şi gastroenterite. Când, pe lângă aspectul alburiu, limba mai e şi prea umedă şi cu depozite galbene, pancreasul ori splina sunt de vină.
  • Dacă papilele au un aspect alungit, o tentă de negru şi nu apar dureri, acest tip de pigmentaţie denotă abuzul de antiseptice, antibiotice sau tutun. A nu se confunda cu micozele!
  • Roşul e deja un semnal de alarmă, mai ales dacă e extins pe toată suprafaţa limbii. Căci prevesteşte un potenţial atac cardiac sau un accident vascular cerebral. Când nuanţa e închisă, spre grena, semnalează tulburări intestinale. Tonurile cu tentă violet, vineţie, cu depozite umede pe alocuri, indică o slabă oxigenare a sângelui sau candida. Pe de altă parte, bolile infecţioase dau o nuanţă de roşu deschis, pală, ştearsă. Când culoarea roşie e completată de uscăciune, este vorba de afecţiuni gastrice.
  • Limba galbenă şi uscată sugerează instalarea unor afecţiuni pulmonare. Dacă acestei culori i se adaugă şi depozite cu nuanţă verzuie, este vorba despre disfuncţii hapatobiliare.

Aspectul contează

  • Uscăciunea limbii caracterizează persoanele care iau adesea antidepresive, diuretice, medicamente multe în general, care dorm cu gura deschisă sau respiră pe gură. De asemenea, poate fi un semn de scădere a imunităţii, o dereglare a glandelor salivare.
  • Veziculele care apar pe suprafaţa limbii sunt cauzate de o posibilă prezenţă în sânge a virusului herpetic. Se disting mai bine la copii şi sunt însoţite de dureri şi de febră.
  • Ulceraţiile de pe suprafaţa limbii, cu aspect albicios la început, care se înroşesc pe parcurs, cu formă rotundă, sunt aftele. Nu trebuie să se confunde cu o formă incipientă de cancer, caz în care apare o băşică rotundă, dură, în relief. Dacă nu dispar în maximum 10 zile, mergi de urgenţă la medic!
  • Petele albe, împrăştiate pe toată limba, care dispar după ce se răzuiesc, pot indica o ciupercă de gen candida, micoză favorizată de antibiotice, care necesită tratament cu antifungice.
  • Inflamaţia limbii arată mai multe afecţiuni. Când limba e acoperită cu un strat alb şi prezintă vârful roşu, în formă de v, iar după câteva zile se umple de punctuleţe roşii, este vorba, cu siguranţă de scarlatină. Este o boală a copilăriei, cauzată de un streptococ, care necesită tratament antibiotic.

Și limba are nevoie de igienă

Ignorarea limbii la spălatul gurii duce la probleme de sănătate, prin acumularea bacteriilor. Şi în apariţia cariilor joacă un rol important limba, căci nici acestea nu apar întâmplător, ci cauzate de diverse afecţiuni interne. Cariile incisivilor de pe maxilarul superior anunţă boli cardiovasculare, caninii cariaţi- afecţiuni pulmonare şi ale căilor respiratorii, premolarii – boli nervoase şi endocrine, molarii – boli de stomac, hepatobiliare şi endocrine. Dinţii cariaţi de pe maxilarul inferior indică afecţiuni după cum urmează: genitale pe incisivi, renale pe canini, intestinale pe premolari şi hepatobiliare, endocrine, ale splinei pe molari. La orice modificare a aspectului limbii, consultă un ORL-ist, un dermatolog sau un stomatolog.

Sursa foto: Flickr.com