Ce se face la Întâmpinarea Domnului

Ce se face la Întâmpinarea Domnului

Praznicul de Întâmpinărea Domnului este unul dintre cele mai de seamă de peste an, intrând în categoria celor Împărătești. Se ține an de an, pe 2 februarie. În folclor, se ține Stretenia sau Ziua Ursului.

Această zi importantă mai este cunoscută și sub numele de Aducerea la Templu a Pruncului Iisus. În țările occidentale, i se mai spune și Ziua Lumânărilor, existând acum obiceiul de a binecuvânta lumânările la această dată. De fapt, este vorba despre un ritual respectat cu sfințenie și în zilele noastre de către toți părinții care doresc să-și treacă pruncii în lumea bunilor creștini. Este un mijloc prin care credincioșii au ocazia de a-și aminti două dintre poruncile cele mai cunoscute ale Legii lui Moise, îndeplinite cu smerenie de către Sfânta Fecioară.

Piatră la temelia credinței

Prăznuirea Întâmpinării Domnului și-a căpătat respectul cuvenit în ritul ortodox după multe încercări. Pe la 528, un cutremur a ucis mulţi oameni în Antiohia. Apoi, în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă în Constantinopol, omorând mii de oameni zilnic. Cum nenorocirile se țineau lanț, au început să se țină slujbe de izbăvire de rău, în special în timpul sărbătorii Întâmpinării Domnului. Nenorocirile au încetat și, ca mulțumire pentru milostenia lui Dumnezeu, Biserica a ridicat la rang înalt acest moment din an. Însă Întâmpinarea Domnului e una dintre cele mai vechi sărbători creștinești. Pe vremuri, legea prevedea ca orice femeie, după 40 de zile de când a dat naștere unui prunc, să se înfățișeze la templu și să aducă jertfă o pereche de turturele. Scopul ritualului era simbolul curățeniei trupești dar și al închinării către Dumnezeu a pruncilor nou-născuți. Așa se face că, și în ziua de azi, orice mamă creștină își duce copilul la biserică la 40 de zile după naștere. Preotul iese în pridvor, îl binecuvântează și îi citește rugăciuni de purificare. Apoi, ia copilul în brațe, intră în biserică și îl închină la sfintele icoane. Dacă este băiat, este dus și în altar, spre deosebire de fetițe, care sunt închinate numai în fața ușilor împărătești. Esența ritualului constă în aceea că, din clipa în care copilul e dus la biserică, îi este dăruit lui Dumnezeu, nu mai aparține familiei și își dedică viața credinței. Tot acum e cinstită și icoana Maicii Domnului, „Îmblânzirea inimilor împietrite' sau „Profeţia lui Simeon', în care Maica Domnului e înfățișată fără Iisus, cu şapte săbii străpungându-i pieptul.

La Stretenie, se alungă spaima

În popor, pe 2 februarie se celebrează Ziua Ursului, știută și ca Stretenia. Pentru că erau convinși că în această zi pot căpăta ei înșiși puterea ursului, oamenii se ungeau cu grăsime de urs. Cei ce sufereau de sperieturi erau afumați cu fire din blană de urs. Se crede că acum e cumpăna între anotimpul rece și cel cald, motiv pentru care se fac predicții calendaristice. Strămoșii puneau schimbarea vremii pe seama felului în care se comportă ursul, zis și Ăl Mare ori Martin.  Pentru a prezice cum va fi vremea, trebuia urmărit bârlogul ursului. Dacă afară e soare, ursul iese și, văzându-și umbra se sperie și intră la loc. Asta înseamnă că iarna se prelungește. Dacă e înnorat, ursul nu-și vede umbra și, astfel, rămâne afară, vestind apropierea primăverii. Se spune că, dacă e frumos afară de Stretenie, așa va fi până la Sfântul Gheorghe.

Sursa foto: parohia-stuttgart.de