Trebuie să ții cont și de câteva reguli pentru a le culege. De exemplu, frunzele, părțile aeriene ale plantei și florile se recoltează cel mai bine după ce s-a uscat roua, pe vreme însorită. Nu culege niciodată pe timp de ploaie, pentru că nu se vor păstra prea multe principii active. Plantele care conțin uleiuri volatile se adună pe timp noros sau dimineața, înainte de răsăritul soarelui. Semințele sau fructele se strâng pe timp răcoros, preferabil dimineața sau seara. Preferă zone cât mai puțin atinse de poluare.

Pălămida, o buruiană între plante medicinale

Pălămida (Carduus arvensis) crește în grădini și pe marginea drumurilor. Este considerată buruiană, așa că bunica îți va mulțumi dacă o vei culege dintre straturile de legume. La noi se aruncă, dar este prezentă în bucătăria altor popoare. Rădăcinile plantelor tinere se consumă gătite sau crude. Principalele sale acțiuni sunt tonice, diuretice, astringente și antiinflamatoare. Rădăcina are rezultate bune în combaterea febrei și a viermilor intestinali. Mai este indicată și în alte boli ale aparatului respirator și dischinezie biliară. Extern, este folosită pentru combaterea varicelor și a edemelor. Atenție: supradozajul, dar și preparatele din frunze de pălămidă pot cauza iritații și inflamații.

Cum o folosești

Uz intern: rădăcina, bine spălată, se poate consuma, ca atare, în salate sau mâncăruri.

Uz extern: din planta întreagă, tocată mărunt se face un decoct (o parte plantă, o parte apă). Se fierbe timp de 40-60 de minute şi se lasă acoperit 4 ore. În fiertura răcită se înmoaie fâşii de țesătură naturală, nevopsită, care se pun pe picioare. Peste pansament se leagă celofan şi un fular de lână și se stă așa timp de două-patru ore.

Bobornicul, diuretic eficient

Bobornicul (Veronica beccabunga) conţine multe săruri minerale și vitamina C. Are acțiune antiinflamatoare, diuretică, antiscorbutică. Este indicat în tratamentul retenției urinare, durerilor toracice, hemoroizilor, retenției de apă în țesuturi.

Cum îl folosești

Uz intern: Se beau una-două lingurițe de suc proaspăt obținut din plantă de câte trei ori pe zi. Mai poate fi consumat proaspăt, sub formă de salate din tulpinile fragede recoltate înainte de a înflori și frunze. Din tulpinile cu flori se poate face infuzie: două lingurițe la 250 ml de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă două-trei căni pe zi.

Uz extern: Se pun cataplasme cu planta proaspătă zdrobită, pe locul afectat sau comprese, cu sucul obţinut din plantă.

Boz – Sambucus ebulus

Toată planta are proprietăți diuretice, laxative, purgative, sudorifice, depurative. Frunzele pot fi folosite împotriva durerilor de dinţi și ca antispastic, antialergic faţă de înţepăturile insectelor şi antiinflamator. Este indicat și în bolile de rinichi, cistite, eczeme, răceli, tuse şi reumatism. Bozul este contraindicat celor care au gastrită, colon iritabil şi predispoziţie la diaree.

Uz intern: Se fierbe o linguriţă de rădăcină la o jumătate de litru de apă timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cursul unei zile, maximum această cantitate. Infuzia se face dintr-o linguriță de frunze mărunțite la o jumătate de litru de apă, ținută acoperită 10 minute. Se consumă pe parcursul unei zile 250-500 ml.

Extern: Se fac gargară, băi generale sau locale cu decoct.

Sursa foto: 123rf.com