Ce era mana, hrana miraculoasă trimisă de Dumnezeu în pustie

Ce era mana, hrana miraculoasă trimisă de Dumnezeu în pustie

Marile momente biblice sunt pline de mistere, dar știința încearcă să descifreze miracolele despre care povestesc apostolii. În timpul pribegiei în pustiu, evreii au primit mana, hrana miraculoasă prin care Dumnezeu i-a ajutat să supraviețuiască în cea mai cumplită încercare din istoria lor. Iată ce reprezenta hrana căzută din cer și ce explicații ne oferă specialiștii.

 

Mana, pâinea din cer sau hrana miraculoasă care a ținut în viață sute de oameni în pribegie, nu putea să nu suscite interesul cercetătorilor de azi. Ce substanță putea conține această mană pentru a ține de foame și de sete unui om pentru o zi întreagă?

În vechile scrieri religioase evreiești, mana era numită pâinea îngerilor, drept urmare ea nu se găsea decât în Împărăția lui Dumnezeu și avea puteri miraculoase. Numai în condiții excepționale, muritorii de rând primeau mana, iar atunci fiecare trebuia să culeagă numai cantitatea de care avea nevoie pentru a supraviețui. Cei care se lăcomeau și încercau să culeagă mai mult, descopereau cu stupoare că mana se altera imediat.

Ce mistere înconjoară mana, pâinea îngerilor

Modul în care Dumnezeu le dă oamenilor mana este plin de taine. În timpul pribegiei de 40 de ani prin deșert, evreii s-au rugat la Dumnezeu să nu îi lase să moară de foame. Iar El a rânduit să cadă pe pământ, odată cu roua, un soi de semințe albe și strălucitoare și dulci ca mierea. În Biblie se mai spune că hrana măruntă lucea precum zăpada proaspătă, dar avea un gust divin, iar cine o mânca nu mai avea nevoie de altă hrană.

Fiecare om trebuia să culeagă doar atât cât avea nevoie, ca să ajungă la toți. Unii măcinau semințele acelea mărunte și făceau turte, alții le fierbeau. Dar cei care culegeau mai mult decât le trebuia, vedeau cum hrana lor se umple de viermi. Căci mana nu era doar un mijloc de supraviețuire. Dumnezeu le arăta israeliților ce înseamnă răbdarea și modestia, ce înseamnă smerenia și credința.

Mana era hrana spirituală, era cuvântul Domnului cu care trebuiau să se hrănească și să îl împartă cu toți ceilalți. Nimeni nu trebuia să adune mai mult, ca să pună deoparte pentru a doua zi. Oamenii învățau să nu fie lacomi și zgârciți, să fie generoși cu ceilalți, așa cum iubirea lui Dumnezeu este nemărginită pentru toți și pentru fiecare în parte.

Hrana miraculoasă ar putea avea o explicație… pământeană

Nu de puține ori învățații din vremurile trecute și cercetătorii de azi s-au întrebat ce ar putea fi în realitate mana? Pentru că o asemenea hrana miraculoasă ar putea eradica foametea în cele mai aride locuri de pe pământ.

Cum Dumnezeu le oferea evreilor mana în condiții stricte, acestea au fost primele indicii. Ce se putea mânca în deșert, un aliment care era solid în zori, când era frig, dar care se topea după ce se înălța soarele pe cer. În plus, era alb și strălucitor și avea un gust dulce.

Ramuri de tamarisc înflorit, în deșertul Kazahstanului

Ramuri de tamarisc înflorit, în deșertul Kazahstanului

Cercetătorii americani au descoperit, în deșertul Arabiei, un soi de arbust numit tamarisc, a cărui sevă poate fi culeasă dimineața pe răcoare, câtă vreme este solidă, sub forma unor boabe mărunte. Localnicii obișnuiau să adauge această sevă la turtele lor din cereale, datorită gustului ei dulce.

Și în vremurile noastre, frunzele și mugurii de tamarisc sunt folosite pentru ceaiuri și tincturi tămăduitoare. Nu este exclus ca această plantă să fi inspirat descrierea manei, dar hrana miraculoasă trimisă de Dumnezeu rămâne un simbol spiritual al iubirii și al generozității.

sursa foto: Wikipedia/”La cules de mană” – pictură de James Tissot

 

 

 

Loading...