CĂTĂLIN CRIȘAN: ”Am reuşit să-mi coordonez viaţa aşa cum am vrut eu”

Credit foto: arhiva personală

Au trecut treizeci de ani de când s-a remarcat în industria muzicală romnească, iar acum sunt în toi pregătirile pentru un concert aniversar cu totul special. Am aflat mult mai multe chiar de la Cătălin Crișan, muzician, compozitor, scenarist și regizor de teatru. Pentru că da, este un artist complet.

 

Sunteți unul dintre cei mai cunoscuți artiști din România. Este o misiune uneori dificilă?
V-aţi exprimat foarte bine spunând 'cunoscuţi artişti' şi nu „vedetă'. Nu m-am considerat niciodată vedetă, ci doar o persoană publică, mai mult sau mai puţin apreciată. Revenind la întrebare, nu este o misiune dificilă pentru că această meserie presupune expunere şi dorinţa de a te face cunoscut şi eventual iubit de către marele public. Da, câteodată simţi nevoia de intimitate, dar această nevoie este repede copleşită de bucuria pe care o simţi atunci când oamenii îţi zâmbesc, ascultă ceea ce ai de spus, îţi strâng mâna şi fac o fotografie cu tine.

Cum merg pregătirile pentru concertul aniversar programat la Sala Palatului în data de 3 octombrie?
Am păşit de sute de ori pe scena Sălii Palatului, dar în postura de invitat. De data aceasta rolurile s-au schimbat şi este prima oară când se întâmplă acest lucru: sunt gazdă. Au trecut 30 de ani. Cum? Frumos şi repede. Cu multă muncă, mii de kilometri parcurşi, de multe ori nu în condiţii optime, camere de hotel neîncălzite, cu extrem de multe emoţii, dar cu infinite şi unice împliniri sufleteşti.
Pregătirile sunt în toi. Pe scenă va păşi o orchestră mare alcătuită din secţie ritmică, secţie simfonică şi backing vocals. Bineînţeles totul va fi live iar despre regia spectacolului, invitaţi şi surprize, vă rog daţi-mi voie să păstrez încă suspansul. Sărbătoresc 30 de ani de carieră, alături de şlagărele mele şi ale altor colegi de-ai mei. Vor fi pe scenă celebrităţi ale culturii, muzicii, teatrului românesc, dar… nu vă spun mai multe.

Cum vi se desfășoară programul în această perioadă?
Scriu la a doua mea piesă de teatru, compun melodii noi atât pentru mine cât şi pentru colegi de-ai mei, joc tenis, ţin cură de slăbire, repet cu orchestra pentru Sala Palatului, lucrez împreună cu prietenul meu Felix Crainicu la regia spectacolului din 3 octombrie. Sunt în desfăşurare câteva proiecte dar, toate la timpul lor.

Cât de mult contează sprijinul din partea persoanei iubite pentru ca echilibrul emoțional și încrederea să se reflecte și în profesie?
Sprijinul emoțional contează întotdeauna. Dacă eşti capabil de emoţii, ai nevoie să şi primeşti emoţii. În această meserie, emoţiile sunt vitale. Deşi am strâns mii şi mii de ore pe scenă, la fiecare spectacol am emoţii pentru că niciodată un public nu seamănă cu celălalt, niciodată tu nu eşti la fel pe scenă. Dacă nu mai ai emoţii când păşeşti în faţa publicului trebuie neapărat să pleci repede acasă şi să te apuci de altceva.

Dacă peste ani, copiii dv. Daria (17 ani), Raris (13 ani) și Lara Maria (4 ani) vor dori să îmbrățișeze o carieră artistică, și deci publică, ce i-ați sfătui?
Îmi sfătuiesc copiii să păşească pe drumul care duce la inima lor. Cel mai greu pentru un părinte este să-şi dea seama care este talentul ascuns al celor pe care îi iubeşte cel mai mult. De exemplu: de unde ştiţi că fata dv. nu este un mare talent la jocul de popice? Nu ştiţi, pentru că nu veţi încerca probabil niciodată să o daţi la un astfel de sport. Aşadar, ceea ce vor iubi să urmeze, din partea mea, au tot spijinul.

Ce v-ar fi plăcut să faceți și n-ați avut ocazia până în acest moment?
În general, ceea ce mi-am dorit să fac în viaţă, am făcut. În timp, am reuşit să-mi coordonez viaţa aşa cum am vrut eu şi nu alţii. Accept ideea de şef, dar să deţină': cei şapte ani de acasă, caracter, profesionalism în domeniul de activitate, generozitate, punctualitate, respect faţă de cei din jur, onestitate şi puterea de a recunoaşte când greşeşte. Cu alte cuvinte, lucrurile în viaţa mea sunt pe făgaşul bun, iar visele mele nu sunt mari, sunt de bun simţ'.

De câte ori v-ați convins că atunci când doriți ceva foarte mult Universul vă ajută? Îmi puteți da un exemplu?
Eu nu cred în Univers, ci în Dumnezeu. DA. Dumnezeu m-a ajutat de fiecare dată când a crezut EL că este necesar şi, credeţi-mă, au fost nenumărate momentele din viaţa mea când fără EL nu m-aş fi descurcat. În ceea ce mă priveşte, are multă bătaie de cap' cu mine. Exemplele rămân ale mele, scuze.

Care a fost perioada în care consideraţi că aţi avut cel mai mare succes?
1987 -1990, 1994 – completaţi dumneavoastră.

V-aţi confruntat cu insistenţe ale admiratoarelor?
Deşi folosiţi verbul la timpul trecut… da, au fost şi sunt admiratoare care mă sună, insist etc.. Nu m-a deranjat niciodată acest lucru, dimpotrivă, înseamnă că rezist încă în peisajul muzicii uşoare româneşti.

Privind cariera artistică, ce vă doriţi şi încă nu aţi dobândit?
Să câştig Eurovisionul pentru România. Să-mi formez propria orchestră alături de care să străbat lumea. Să am cât mai multe reprezentaţii cu piesa de teatru pe care am scris-o şi în care joc:'Cabina actorilor'. De asemenea, am regizat Profesorul de franceză' a lui Muşatescu şi mi-aş dori un turneu cu această piesă.

Ați declarat recent că v-ați întâlnit sufletul pereche. Ați avea curaj să faceți din nou pasul căsătoriei?
Da, am întâlnit o femeie cu suflet mare. Nu, deocamdată nici unul dintre noi nu s-a gândit la acest pas.

Ce mesaj special le-ați transmite cititoarelor 'Libertatea pentru femei'?
Personal, nu cred că există femeie urâtă şi plecând de la această premisă le-aş sfătui să se bucure de frumuseţea lor, de misterul pe care îl degajă, de unicitatea faptului că pot da viaţă şi dacă se poate… să ne mai iubească şi pe noi, bărbaţii, din când în când.

 

O ALTFEL DE ÎNTREBARE

Pentru că viața este imprevizibilă, care e cea mai plăcută surpriză care vi s-ar putea întâmpla?
Sunt mai multe: să apuc să trăiesc să-mi văd toţi copiii la casele lor; să mă bucur de nepoţi; să fiu solicitat să joc într-un film; să realizez şi să prezint o emisiune de televiziune aşa cum o văd' eu; să am o căsuţă mica pe o plajă mică… îmi place foarte mult sunetul mării.

Nu pot trăi fără…

Încrederea în Dumnezeu – 'Fără Dumnezeu și încrederea în EL nu cred că aș putea trăi.'
Iubire – 'Un om gol trăieşte degeaba fără iubire.'
Speranţă – 'Când simţi că totul se prăbuşeşte… speranţa te menţine în viaţă.'

 

Credit foto: arhiva personală