Castelele vechi și cetățile ridicate cu ajutorul diavolului

castelele vechi ridicate cu ajutorul diavolului

Castelele vechi, cu cât sunt mai întunecoase și mai tainice, cu atât capătă faimă rea. Dar legendele misterioase atrag întotdeauna curioșii. Poveștile cu spirite rele ne intrigă, dar devin și mai palpitante când maestrul lor este însuși diavolul.

 

Unele dintre castelele vechi și conacele din Europa au căpătat o faimă neagră, iar România nu se lasă nici ea mai prejos când vine vorba de construcții bântuite de spirite malefice. Celebrul castel al Corvinilor, castelul din Bonțida, castelul Bran sau conacul din Urlați au toate poveștile lor cu fantome. Există, însă, câteva fortărețe vechi și castele medievale în care dracul însuși și-ar fi băgat coada.

Cetatea Poenari din Argeș, ridicată cu sânge de om

Istoria ne-a lăsat dovezi că cetatea, aflată pe drumul care duce către Transfăgărășan, a fost ridicată pe cheltuiala unor boieri solidari cu Vlad Țepeș. După uciderea lui Mircea, fratele lui Vlad Dracul, boierii locului se decid să ridice această cetate de apărare și caută meșteri pricepuți să construiască ziduri puternice, pe care să nu le poată dărâma dușmanii.

Legenda spune că unul dintre meșteri, văzând că zidurile se dărâmă prea ușor, oricât de bine le zidea el, face un pact cu diavolul. Iar necuratul îi vinde rețeta macabră a celui mai solid mortar, amestecat cu sânge de om. Ambițios să ridice cea mai mare cetate de apărare din Țara Românească, meșterul își vinde sufletul diavolului și cere să fie sacrificați bărbați, femei și copii deopotrivă pentru zidurile lui.

Localnicii spun că ar fi fost omorâți aici câteva mii de oameni, istoricii sunt de părere că ar fi fost uciși aproximativ 1.500. Un lucru este cert, că zidurile sunt aproape imposibil de dărâmat în ziua de azi, iar în nopțile cu lună plină se aud tânguiri și vaiere lungi, plânsete și blesteme aruncate de victimele sacrificate.

Domnița promisă diavolului din castelul Ardvreck

Scoția este, poate, cea mai bogată țară în legende cu fortărețe și castele bântuite. Între ele, se remarcă ruinele Ardvreck, pe malul lacului Assynt, în sudul țării. Istoria spune că acest castel a fost ridicat de unul dintre baronii clanului MacLeod.

Dar legenda aduce o pată de culoare pe istoria acestor locuri și amintește că dracul însuși ar fi ajutat la ridicarea castelului. Lumea spune că baronul cu pricina scăpătase și nu mai avea bani să termine construcția, iar bunurile lui puteau fi oricând prădate de nobilii mai puternici din zonă. El i-ar fi promis diavolului că i-o dă mireasă pe singura lui fiică, numai să facă o magie și să termine construcția.

Când diavolul și-a încheiat treaba, a venit la castel să își ia soția în stăpânire, dar fata, îngrozită de târgul infam pe care îl făcuse tatăl ei, s-a aruncat din vârful celui mai înalt turn. Sute de ani, sufletul ei îndurerat a bântuit castelul până când a căpătat putere și i-a dat foc, arzându-l aproape în întregime.

 Castelul Șeytan din Turcia, un loc desprins din iad

O fortăreață puternică se ridică pe vârful muntelui, în regiunea Ardahan din Turcia, acolo unde în vremurile preistorice, în Epoca fierului, se pare că erau stăpâni strămoșii armenilor de azi. În vremurile acelea, zona aparținea regatului Van care ar corespunde cu faimosul Ararat despre care vorbește Biblia.

Numele castelului Șeytan înseamnă de fapt 'castelul diavolului', iar originea lui a rămas necunoscută în pofida studiilor arheologice care au fost întreprinse aici. Zidurile fortăreței sunt foarte vechi, iar prima construcție se spune că ar fi ridicat-o un duh necurat care bântuia regiunea.

Ulterior, mai mulți nobili din împrejurimi au stăpânit fortăreața și i-au ridicat noi dependințe și ziduri de apărare. Dar niciunul nu a fost cu adevărat apărat între zidurile ei, pentru că toți au murit de tineri, în bătălii crâncene.

Castelul Mukachevo din Ucraina, unde diavolul a fost păcălit

În localitatea Palanok, din țara vecină, mai rezistă și azi unul dintre castelele vechi ale Ucrainei, ridicat în Epoca Medievală, pe la începutul anilor 1400. Stăpânul castelului a fost prințul Fecor Koryatovich, un bărbat mândru și ambițios, care ar fi făcut orice să-și apere ținutul de invadatori. El a ridicat castelul și numeroasele fortificații din jurul lui, dar, după ce și-a cheltuit aproape toată averea, și-a dat seama că nu are nicio sursă de apă în grădina construcției sale.

A pus soldații să sape șanțuri adânci câțiva ani la rând, dar tot nu au dat de apă. Disperat, prințul a promis o pungă plină cu aur oricui ar veni să găsească un izvor în interiorul castelului, iar recompensa lui generoasă a atras imediat diavolul, deghizat într-un simplu flăcău din popor.

Dracul s-a băgat în puțul săpat de soldați, a făcut o vrajă necurată și imediat s-a auzit cum apa urcă spre gura fântânii. Apoi s-a înfățișat la prinț, sub chipul lui cel adevărat, să-și capete aurul. Dar Koryatovich nu mai avea decât câțiva galbeni amărâți și îi era teamă că diavolul avea să se răzbune crunt și pe el, și pe supușii lui.

Unul dintre magii de la curte l-a învățat, însă, pe prinț să pună galbenii într-o pungă mică, să pară plină cu aur, pentru că oricum el nu spusese de la început cât de mare avea să fie recompensa. Și așa l-a înșelat pe diavol și a rămas cu fântâna plină cu apă. Dar și azi se mai aud din adâncuri blestemele dracului păcălit, iar localnicii se tem de apa din fântâna blestemată.

foto: 123rf.com