Cărțile pierdute din Biblie, pline de mistere

Cărțile pierdute din Biblie, pline de mistere

De-a lungul istoriei au apărut multe legende și documente care vorbesc despre cărțile pierdute ale Bibliei. Cu siguranță au existat sute de cărți pe teme religioase, adunate și scrise în aceeași perioadă în care se compunea Biblia, dar biserica ne spune că nu toate au fost inspirate de cuvântul Domnului.

Vechiul Testament conține 39 de cărți canonice, inspirate de credința cea adevărată, pornind de la 'Geneză' până la 'Maleahi'. Cărțile sau Evangheliile Apocrife apar uneori între coperțile Bibliei, în funcție de orientarea religioasă, fie ea ortodoxă, catolică sau protestantă, dar niciodată nu au fost puse alături de cele canonice. Dintre acestea, au fost totuși acceptate 14, chiar dacă au scrise cu mult după ce s-a stins din viață cei 12 apostoli ai lui Iisus. Unele dintre el ear putea fi inspirate de preoții care i-au cunoscut îndeaproape pe apostoli, altele consemnează fapte istorice, să fie de învățătură generațiilor viitoare.

Apocrif înseamnă, în greaca veche, 'tainic, ascuns', dar în ultimii ani a căpătat înțelesul de 'fals'

Dintre cărțile apocrife ale Vechiului Testament, care au început să fie traduse și în limba română, se numără Cartea lui Enoh, Testamentul celor 12 patriarhi, Cartea lui Iosif, Testamentul lui Iov sau Testamentul lui Adam. Și în Noul Testament pot fi găsite scrieri apocrife, precum Evanghelia lui Toma, Didahia (Învățătura apostolilor), Apocalipsa lui Pavel sau Apocalipsa lui Petru.

Viziunile lui Enoh, înlăturate din Biblie

Cartea lui Enoh a fost scrisă cu trei secole înainte de Hristos și era menționată adesea în Zohar, cartea principală a Kabbalei ebraice. În secolul al XVIII-lea, un călător britanic a descoperit într-o biserică creștină din Etiopia trei manuscrise deosebite, care erau păstrate împreună cu Biblia. După ce au fost studiate și traduse, cercetătorii și-au dat seama că manuscrisele cuprind mai multe relatări despre vechi texte religioase și evenimente din istoria evreilor. Enoh descrie viziunile sale, un fel de călătorii inițiatice care alternează cu învățăminte despre geografie, astronomie sau istorie (dinainte de Potop), cu descrieri ale ierarhiei îngerilor decăzuți și cu profeții despre Mesia și Apocalipsă. Potrivit Genezei, Enoh a fost cel de al șaptelea patriarh, dar scrierile sale au fost înlăturate din Biblie din cauza învățăturilor despre îngeri. În descrierile sale, îngerii care au coborât pe Pământ au păcătuit, au transmis muritorilor învățături secrete și au corupt umanitatea.

Evanghelia după Toma

Tradusă recent și în limba română, această carte trebuie citită cu obiectivism și cu o anumită rezervă. Ea conține numeroase pilde și învățături similare cu cele pe care le transmiteau toți apostolii lui Iisus, dar există și anumite diferențe față de Evangheliile canonice. În primul rând, ea a fost respinsă de Biserică din cauza caracterului ei gnostic. A fost descoperită în Egipt, în prima jumătate a secolului al II-lea printre alte scrieri copte, ceea ce presupune că traducerea ei în limba coptă ar fi putut influența mesajul inițial. Evanghelia cuprinde 114 pilde și învățături pe care le-ar fi rostit Iisus, dar care se deosebesc de cele știute din Biblie. Prin anii 300, Eusebiu de Cezareea menționa Evanghelia după Toma drept un text scris de eretici folosind numele unui apostol, spre a-și răspândi mai ușor învățăturile lor false. Se pare că atribuirea de scrieri lui Toma era un fapt obișnuit în Siria acelor vremuri, acest sfânt bucurându-se de popularitate printre primii creștini. Cartea propovăduiește eliberarea prin cunoașterea superioară a unei învățături secrete, rezervată celor inițiați. Dar cine a scris-o cu adevărat și cu ce intenție este greu de stabilit. Cert este că nu reprezintă o carte canonică și a fost condamnată de biserică încă de la începuturile creștinismului.

sursa foto: Foter.com