Care sunt semnele dinaintea morții: Cele 10 simptome ale unui muribund

Nimeni nu poate ști cu exactitate care sunt semnele dinaintea morții, dar medicii și asistentele știu că există anumite simptome asociate de regulă cu finalul vieții.

Nimeni nu poate ști cu exactitate care sunt semnele dinaintea morții, dar medicii și asistentele știu că există anumite simptome asociate de regulă cu finalul vieții. Astfel de semne apar aproape întotdeauna în preajma morții, chiar dacă persoana cu pricina este bolnavă sau nu. Cei care sunt pe moarte nu au toate aceste simptome, dar majoritatea experimentează o combinație din acestea în ultimele zile sau ore de viață.

Potrivit Caring.com, iată cum îți dai seama că o persoană este pe moarte!

Cele 10 semne prin care recunoști un muribund

Lipsa poftei de mâncare – cei care sunt pe moarte refuză adesea să mănânce sau acceptă mici cantități de mâncare, pentru că nu au suficientă energie să mestece sau să digere corect alimentele. Cu câteva minute înainte de moarte, pacientul este incapabil să înghită. Este important să nu fie forțat să mănânce dacă nu poate face asta. Oferiți-i periodic lichide, chiar și cu seringa dacă e cazul, umeziți-i buzele cu o cârpă și, la nevoie, aplicați un balsam de buze pentru a le menține hidratate.

Oboseală excesivă și somn profund – nevoia de somn a unui muribund este mai accentuată. Acesta va dormi mare parte din zi și din noapte, pentru că metabolismul încetinește, iar refuzul sau incapacitatea de mânca și de a bea contribuie la apariția deshidratării, care favorizează confuzia, slăbiciunea și amețelile. Cel mai bine în astfel de situații este să lăsați persoana să doarmă într-un mediu liniștit, ferit de zgomote, și să nu o bruscați.

Slăbiciune fizică pronunțată – lipsa de energie cauzată de malnutriție poate duce la o stare severă de neputință fizică. Chiar și gesturi aparent banale, precum ridicarea capului sau în șezut ori băutul cu paiul, pot fi greu de realizat. Este esențial să fiți permanent alături de o persoană aflată în această situație și să îi asigurați tot confortul și sprijinul de care are nevoie.

Confuzie mintală și dezorientare – dacă organele încep să cedeze, automat și creierul începe să dea semne de nefuncționalitate. În foarte puține ocazii se întâmplă ca un muribund să fie perfect conștient de ceea ce i se întâmplă. Deseori, o persoană pe moarte nu știe unde se află sau cine mai este cu ea în cameră, poate vorbi fără sens sau poate privi în gol. Cel mai bine în situații de acest gen este să vă păstrați calmul, să vorbiți pe un ton blând și să repetați mereu cine sunteți.

Horcăit – adică respirația grea, răgușită și întreruptă, specifică muribunzilor. Inhalarea profundă a aerului este urmată adesea de o pauză cuprinsă între 5 secunde și un minut, în care persoana respectivă nu respiră, după care apare un horcăit puternic. De vină pentru aceste zgomote sunt diverse secreții colectate la nivelul căilor respiratorii, care nu permit inhalarea și expirarea corectă a aerului. Chiar dacă sună grav, trebuie să vă concentrați atenția pe confortul general al muribundului, nu pe aceste zgomote. Încercați să-l poziționați astfel încât secrețiile să se dreneze natural (poziția pe o parte) sau să îi puneți o mască de oxigen pentru desfundarea căilor aeriene. Și, mai presus de toate, fiți calmi, strângeți ferm de mână persoana în cauză și vorbiți-i pe un ton blând.

Izolare de lume, de cei dragi – pe măsură ce corpul cedează, muribundul își pierde interesul pentru tot ce-i în jurul lui, inclusiv pentru persoanele dragi. Se întâmplă adesea ca muribundul să refuze să mai vorbească sau să răspundă întrebărilor puse de persoanele apropiate. Alteori, dorința de a socializa este mai mare, în special în ultimele zile de viață, când muribundul vrea să îi surprindă pe cei dragi cu atitudinea lui optimistă. Cei din jur trebuie să fie conștienți că acestea sunt lucruri absolut firești, normale în apropierea momentului fatidic, și nu o reflexie a relației pe care persoana în cauză a avut-o cu cei dragi. Trebuie să fiți prezenți tot timpul, să țineți de mână persoana aflată pe moarte, să îi vorbiți, fără să îi cereți să vă răspundă.

Modificări în aspectul urinei – consumul redus de lichide duce, automat, la schimbarea culorii urinei, precum și a cantității eliminate. Scăderea tensiunii arteriale, un simptom specific al apropierii morții, contribuie la îngreunarea funcției renale. Astfel, urina devine mai concentrată, capătă nuanțe de maro sau roșu. Incontinența urinară sau fecală apare frecvent în ultimele ore de dinaintea morții. În situații de acest gen, personalul medical poate decide utilizarea unui cateter, dar acest lucru nu este indicat în ultimele ore de viață. Insuficiența renală favorizează eliberarea de toxine în fluxul sangvin, iar asta duce la instalarea comei, care este de preferat înaintea morții, pentru ca muribundul să nu simtă durere.

Umflarea gleznelor – pe măsură ce rinichii nu mai pot procesa lichidele din țesuturi, corpul stochează depozite de apă în diferite părți ale corpului, în special în picioare, la nivelul gleznelor.

Degetele de la mâini și picioare sunt reci – cu câteva ore înainte de moarte, circulația sângelui scade la nivelul extremităților, pentru a asigura oxigen și substanțe nutritive organelor vitale. Din această cauză, degetele de la mâini și picioare sunt mai reci, iar unghiile se învinețesc. Dacă muribundul se plânge că îi este frig, acoperiți-l cu o pătură ușoară, confortabilă, dar călduroasă.

Pete pe piele de culoare violet, roșii sau albastre – circulația sangvină deficitară este cauza principală a acestor semne pe piele, care apar de regulă prima dată pe picioare, apoi se extind pe mâini și restul corpului.

Sursa foto: 123rf.com