Când trebuie să se spovedească copiii?

Când trebuie să se spovedească copiii?

Dacă omul ar rămâne la fel de pur toată viața, așa cum era în clipa în care a primit Taina Botezului, poate că nu ar mai fi nevoie să se spovedească. Însă, cu trecerea anilor, reușim să greșim în fața lui Dumnezeu, cu gândul, cu vorba, cu fapta sau cuvântul. Și dacă până la vârsta de 7 ani se consideră iertate păcatele copilăriei, după aceea e neapărat să le mărturisim în fața duhovnicului.

De ce e bine să se spovedească un copil?

O vorbă din bătrâni spune că „păcatele mărturisite sunt pe jumătate iertate'. Și Taina Spovedaniei ne învață să ne ușurăm sufletul de povara greșelilor. Căci Dumnezeu ne iartă pentru tot și ne călăuzește pe calea cea bună. Iar în cazul copiilor e cu atât mai important acest pas în viața de creștin, cu atât mai mult cu cât îi învață să conștientizeze propriile greșeli, să și le asume și să încerce, pe cât posibil, să nu le mai repete. Atunci când stăpânește limbajul uzual, când știe sensul cuvintelor, copilul începe să le folosească, uneori cu răutate. O înjurătură azi, o vorbă rea mâine și sufletul copilului se încarcă de povara remușcărilor. Apoi, ura este un sentiment caracteristic copilăriei, mai ales la vârsta la care cu toții au câte ceva de împărțit cu cei de seama lor. În jurul vârstei de 7 ani, copiii încep să mintă mai mault și conștient, fură lucruri, ascund anumite fapte, sunt mai curioși ca oricând. Discuția cu preotul duhovnic, prin intermediul spovedaniei, îi poate ajuta să-și înțeleagă greșelile și să le corecteze. O faptă necorectată la timp, aparent banală, poate avea consecințe grave pe termen lung. Taina Spovedaniei ocupă un loc de cinste între cele 7 Taine bisericești. Ea reprezintă pocăința prin care omul primește de la Însuși Dumnezeu iertarea păcatelor mărturisite duhovnicului. Numai Mântuitorul ne poate ierta, iar preoții, cei împuterniciți de El, ne mijlocesc comunicarea cu puterea divină.

Duhovnicul se alege

Pentru că mărturisirea înseamnă relatarea în detaliu a tuturor păcatelor săvârșite, sinceritatea joacă un rol primordial. Iar pentru ca un copil să-și deschidă sufletul în fața preotului trebuie să capete încredere. De aceea, e bine să căutăm un duhovnic căruia să-i spunem toate trăirile noastre, fără teamă, fără rușine, fără ezitare. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „diavolul are, între altele, și vicleșugul acesta, că ia omului rușinea când vrea să săvârșească păcatul și i-o aduce înapoi când vrea să-l spovedească. De aceea, este de preferat preotul dispus să ne asculte în secret și nu cel care practică spovedania colectivă. Căci mărturisirea se face în secret, între patru ochi, de bunăvoie, ori de câte ori simțim nevoia de a ne curăța sufletul. Numai așa ne vom apropia de Dumnezeu și vom fi demni de a primi Sfânta Împărtășanie. Duhovnicul este ca un medic. El ascultă durerea sufletului, analizează răul și stabilește tratamentul spiritual sau canonul, menit să îndrepte păcătosul pe drumul drept. În general oamenii trebuie să se spovedească în fiecare dintre cele patru posturi mari de peste an, înainte de a primi Sfânta Împărtășanie.

De luat aminte

Sfinţii Părinţi au lăsat cuvinte de învăţătură despre Taina Spovedaniei. Sfântul Isaac Sirul spunea că pocăinţa „este părăsirea celor de mai înainte şi întristarea pentru ele', în vreme ce Cuviosul Teognost credea că „nu vom fi pedepsiţi şi osîndiţi în veacul ce va să vie pentru că am păcătuit, ci fiindcă, păcătuind, nu ne-am pocăit, nici nu ne-am întors de la calea cea rea spre Domnul. Cuviosul Isaia Pustnicul zicea: „Când va părăsi omul păcatele şi se va întoarce la Dumnezeu, pocăinţa sa îl va naşte a doua oară şi-l va face om nou.

Spovedania ne dezleagă păcatele, iar Sfânta Împărtășanie ne îndumnezeiește.

Sursa foto: pravmir.ru