Discută sincer cu el

Al doilea pas după după examenul de conștiință al părintelu, este discuția cu copilul și restabilirea unui echilibru cu privire la nevoile de relaționare și autonomie ale acestuia”, spune Lavinia Țânculescu. Începe să vorbești mai mult cu el, să îl asculți. Dacă el este frustrat că are prea puțină libertate și încerci să-l controlezi, nu îi spune tot timpul ce să facă, ci lasă-l și să greșească pentru a învăța din experiență. Asigură-l de bunele tale intenții și vorbește cu el mai detașat, fără ca întotdeauna să ai o lecție pentru el sau să-i spui ce să facă. Alege subiecte diverse, care să îl intereseze și pe el. Găsește activități interesante pentru amândoi pe care să le faceți împreună. Astfel, nu va identifica relația cu tine ca fiind doar atunci când îl disciplinezi sau îi dictezi ce să facă. Nu în ultimul rând, observă psihoterapeutul, ar trebui să te asiguri că stima de sine a copilului nu a fost afectată – că el ”recunoaște faptul că poate face ceva bun și valoros.

Expresie a furiei

”De cele mai multe ori, această expresie a furiei indică faptul un anumit tip de abuz este trăit de Psihoterapeut Lavinia Țânculescu, email: lavinia.tanculescu@thewings.ro către copil. În mod eronat se consideră abuzul nu poate fi făcut de părintele care se definește pe sine a fi iubitor. Este orice formă de exercitare a puterii asupra unei persoane care nu are puterea de a riposta. Incapacitatea celui mic de a răspunde la decizia (pe care o consideră neîntemeiată) de a nu-i permite facă ceva ce i-ar putea – în aprecierea lui provoca plăcere poate conduce spontan la o reacție de furie nestapânită, în special când decizia adultului nu îi este explicată. Repetarea, menținerea unei atmosfere tensionate, dominante poate conduce la crize repetate de nervi la unii copii, iar la alții, la stări depresive.”

Sursa foto: 123rf.com