Când îi spui copilului că a fost adoptat

Când îi spui copilului că a fost adoptat

Copilul meu a fost adoptat din maternitate și nu știe că noi nu suntem părinții ei naturali. Pe fetița noastră o iubim ca pe o comoară, ea e viața noastră și nu aș vrea niciodată să bănuiască că a fost adoptată. Uneori stau și mă întreb dacă e bine cum gândesc. Ea are acum 7 ani și numai câteva rude foarte apropiate știu de adopție. Credeți că ar fi bine să îi spunem vreodată și la ce vârstă ar fi bine să îi spunem adevărul?

Mia Bălan, e-mail

Sfatul psihoterapeutului

Dragă doamnă, părerea mea este că micuța trebuie să cunoască adevărul, așa cum este el: că fiecare dintre voi ați fost norocoși că v-ați întâlnit și v-ați împletit destinele. Că viața nu e neapărat ca în povești, dar că depinde de fiecare dintre voi cum o construiți în fiecare zi. Nu o cunosc pe micuță, nu știu cum ar afecta-o o astfel de veste, însă știu în mod cert că, dacă ar afla ea singură din întâmplare, ar avea un impact mult mai puternic decât dacă i-ați spune dvs.

Sunt două aspecte importante în tot acest demers: cum o afectează pe micuță și cum vă expune pe dvs. (pentru că refuzul dvs de a-i spune este de fapt un comportament de evitare menit să vă asigure dvs. confortul psihic). Cunosc familii care au compus o poveste despre cum un pui de leu este crescut într-o familie de urși (personalizând cumva povestea micuței), au comandat ilustrații și au tipărit cartea, citind povestea micuței.

Sau puteți aștepta până va pune singură întrebări și abia atunci să fiți pe deplin sinceră să îi spuneți. De asemenea, îi puteți spune că atunci când va împlini 18 ani, dacă va dori, o veți ajuta să își găsească părinții. Nu aveți de ce să vă temeți, vă va iubi și vă va prețui în continuare, chiar dacă poate părea bulversată.

Cunosc un caz în care persoana a aflat că este adoptată doar pentru că mama ei adoptivă a scris un e-mail și a uitat laptopt-ul deschis. În ce-i privește pe părinții naturali, nu a fost curioasă decât în privința sănătății/bolilor lor (ca moștenire genetică). Nu-i ascundeți adevărul, căutați un terapeut să vă ajute să găsiți modalitatea cea mai bună de a-i spune și timpul potrivit de a o face!