În fiecare zi, sute de creștini trec pragul Bisericii Sfântului Sânge din Bruges și, în fiecare minut, un suflet păstrează un moment de reculegere și se roagă în fața relicvei care amintește de sacrificiul suprem al Mântuitorului. Biblia nu menționează nicăieri că au fost adunate și păstrate obiecte impregnate cu sîngele lui Iisus din ziua crucificării. Cu toate acestea, există o evanghelie apocrifă care arată că sfântul Iosif din Arimateea ar fi păstrat o bucată din pânza cu care a spălat trupul lui Iisus de sânge. Știm din Cartea Sfântă că Iosif, deși nu era unul dintre ucenicii declarați ai lui Hristos, a avut curajul să îi ceară lui Pilat trupul răstignit pentru a fi înmormântat conform datinilor evreiești. El l-a coborât de pe cruce și el a ales un mormânt care nu mai fusese folosit pentru a pregăti trupul către marea trecere. Legenda spune că Iosif ar fi pus deoparte pânza cu care a spălat trupul Mântuitorului și a păstrat-o cu venerație întreaga sa viață.

Relicva Sfântului Sânge, unică în lume

800px-Basilica_of_the_Holy_Blood_-_Saint-Baselius_Chapel,_Bruges,_Belgium.

Intrarea în Biserica Sfântului Sânge din Bruges

Fiola din sticlă cu sângele sfânt a ajuns, în Evul Mediu, în posesia regelui Ierusalimului Baldwin al III-lea. Acesta avea să i-o ofere în dar cumnatului său, Derrick al Alsaciei, conte de Flandra, pentru sprijinul pe care l-a oferit creștinilor în cea de a doua Cruciadă. Astfel, fiola călătorește în Flandra, spre sfârșitul anilor 1150, și este adăpostită în capela contelui de Flandra, ridicată în Bruges. Pânza cu sângele lui Iisus este închisă într-un tub de cristal, asemeni sticlelor de parfum care se fabricau la începutul epocii medivale, și este sigilată cu aur la capete. Ulterior, a fost introdusă într-un tub de sticlă mai mare, decorat cu îngeri și pietre prețioase, și este păstrată cu sfințenie și deosebită grijă în incinta bisericii, în partea dreaptă a altarului.

Analizele sunt controversate

Istoricii belgieni au încercat să meargă pe firul legendei și să găsească primele mențiuni oficiale ale fiolei sfinte. Deși povestea spune că relicva ar fi ajuns în Bruges prin anii 1150, prima mențiune scrisă datează abia de la 1250. Deja, la vremea aceea, faima relicvei depășise granițele Flandrei și creștini din toate statele vecine veneau să i se închine. Oamenii credeau atât de mult în puterea sângelui lui Iisus și povesteau atât de multe miracole, încât Papa Clement al V-lea a dat o bulă papală, în anul 1310, prin care se acorda iertarea de păcate tuturor celor care veneau în pelerinaj la Biserica Sfântului Sânge. Cu toate că, de la sosirea ei în Bruges, fiola nu a fost deschisă niciodată și nu a fost analizat conținutul, în epoca modernă a fost analizată sticla din care a fost făcută. Astfel, s-a descoperit că provine din atelierele de sticlărie din Constantinopole și că datează din secolele al XI-lea sau al XII-lea. Conținutul ei prețios, însă, nu a fost niciodată supus unei analize temeinice, dar cei care cred cu tărie în puterea sângelui sfânt nu au nevoie de nicio confirmare.

sursa foto: wikipedia.org