Bătaia nu e ruptă din rai!

Bătaia nu e ruptă din rai!

„Unde dă mama crește” sau, mai rău, „Eu te-am făcut eu te omor!” sunt replici pe care poate le-am auzit de la părinții noștri și ne mai scapă și nouă… Dar nicio mamă nu vrea să îi facă rău deliberat copilului ei. Problema este că, de cele mai multe ori, adulții cad în capcana de a-i pedepsi pe cei mici atunci când sunt nervoși. Și nu se con cen trează pe a-i îndrepta dintr-o greșeală, ci de a câștiga în fața lor, de a-i face să accepte cu forța dreptatea lor. De aici și până la o „pălmuță” sau chiar la o bătaie în toată regula nu este decât un pas.

Traume din copilărie

„Bătaia nu mai este de mult considerată o metodă de educație”, remarcă psihologul Cristina Ion-Rădulescu. Încă din 1964, un pediatru american, Henry Kempe, a adus în atenția specialiștilor, dar și a publicului larg, efectele devastatoare pe care pedepsele corporale le au asupra dezvoltării celor mici. Rezultatele au fost uimitoare în Vest: peste 80% dintre părinți au încetat să își mai lovească odraslele. La noi, lucrurile au mers mai încet și oamenii încă mai cred că educația se face prin violență. „În prezent, există foarte mulți adulți care fac terapie pentru traume legate de abuzuri fi zice din copilărie”, spune Cristina, adăugând că, „din păcate, mai sunt și în ziua de azi mame sau tați care își lovesc micuții. Fenomenul este mai des întâlnit în mediul rural, decât în cel urban și, mai ales, în familii cu mulți copii și în care adulții au studii minime”.

Agresivitate crescută

„Problema cu bătaia este că nu aduce nimic constructiv: nu îți explică ce ai greșit și nici cum să îndrepți eroarea. Este numai o descărcare nervoasă și lipsită de autocontrol a celor mari”, observă specialistul. Pe dea psa fi zică folosește forța pentru a con tro la comportamentul. Dar studiile știin ți fi ce arată că micuții care au „benefi ciat” de acest tratament sunt mai agresivi, au un com portament anti-social, au rezultate mai slabe la învățătură, relații mai distante sau mai tensionate cu propriii părinți și mai multe probleme de sănătate mintală (cum ar fi depresia), decât copiii educați altfel.

Pedeapsă, nu răzbunare

Singurul lucru bun pe care îl poate aduce „o pălmuță” este că oprește imediat comportamentul nedorit. Dar nu îl va motiva deloc pe copil să fi e cuminte în viitor și dacă nu îl vede nimeni. În plus, va deveni și el, la rândul lui, agresiv atunci când va dori să infl uențeze comportamentul celorlalți. Pentru a-l corecta pe termen lung, ar fi mai bine să vorbești cu el și să îi explici de ce nu a procedat corect și să îl pedepsești într-un alt fel care să-l facă să înțeleagă mai bine consecința faptelor sale. Cel mai important lucru este ca în momentul respectiv să nu fi i nervoasă și să îl sancționezi gândindu-te la binele lui și nu pentru că, poate în mod inconștient, vrei să te răzbuni pentru purtarea lui.

cristina radulescu-ion psihologALTE MODALITĂȚI DE COERCIȚIE

„Alternative la pedeapsa prin violență fizică ar fi: interdicția de a mai ieși afară, privarea de telefon, tabletă sau televizor pe o perioadă determinată de timp, diminuarea banilor de buzunar etc. În fond, pedeapsa trebuie să fie pe măsura greșelii și să aibă rolul de a preveni noi abateri. Celor care au probleme cu autocontrolul și ajung să își lovească micuții chiar dacă nu și-ar dori asta, le recomand să facă terapie. Dacă nu își permit sau nu au niciun psiholog profesionist în zona în care stau, ar putea vorbi cu un consilier școlar, cu un preot sau cu o persoană în care au încredere. Vor ajunge să înțeleagă în felul acesta ce îi nemulțumește într-adevăr și ce îi face să reacționeze violent. Poate că așa își vor regăsi echilibrul.”

Loading...