Autosugestia și placebo, o minciună care vindecă! De ce funcționează?

autosugestia și placebo

Încă din anii 1950, medicii au început să folosească puterea unor fenomene stranii pe care creierul nostru le transformă în tratamente: autosugestia și placebo. Nu conțin substanțe active și nu au niciun efect asupra organismului. Cu toate acestea, de fiecare dată au dat rezultate.

 

Tratamentele și leacurile care combină autosugestia și placebo, cu alte cuvinte pastiluțe inerte, sunt uimitoare și continuă să aibă rezultate benefice, chiar dacă pacienții știu că nu conțin substanțe active.

Unul dintre cele mai recente studii asupra medicamentelor placebo, realizat de către o echipă de cercetători de la Universitatea Harvard și Universitatea Basel, a dat peste cap toate cunoștințele pe care le avea lumea medicală despre acest fenomen.

Cercetătorii au ales un grup de pacienți cu arsuri minore și le-au dat trept tratament o cremă placebo, care nu conținea niciun fel de medicament activ. Unii pacienți știau că este placebo, alții nu, dar cu toții au declarat că rănile lor s-au vindecat mult mai repede după ce au folosit crema respectivă.

La acest studiu au participat 160 de persoane, cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, astfel că experiența și cunoștințele lor medicale nu au făcut nicio diferență în ceea ce privește răspunsurile.

De ce funcționează atât de bine autosugestia și placebo?

Pornind de la studiul de mai sus, se poate spune că autosugestia este mult mai importantă decât tratamentele în sine. Știi că în crema pentru arsuri nu este nicio substanță medicamentoasă și totuși o folosești și ești convins că te ajută. Ba chiar ai impresia că usturimile trec mai ușor, iar pielea se vindecă mai repede.

Autosugestia și placebo funcționează și ne fac de fapt să ne păcălim pe noi înșine, dar în mod pozitiv. Prin anii 1950, placebo era considerat de către medici un tratament bun doar pentru încrederea de sine a blonavilor și pentru moralul lor.

Se dădeau pastile sau leacuri inerte doar pentru a ajuta pacienții să fie mai optimiști, să creadă în puterea lor de vindecare, mai ales când diagnosticul era dur și nu existau tratamente cu adevărat eficiente.

Ulterior, placebo a fost folosit mai ales pentru bolnavii cu boli terminale și pentru cei care treceau prin intervenții chirurgicale complicate. Tratamentele acestea inerte acționau asupra percepției și cogniției pacienților, având efecte puternice inclusiv asupra atitudinilor, emoțiilor și personalității bolnavului.

Au existat studii în care cercetătorii, precum medicul anestezist Henry Beecher ('Puternicul Placebo' 1955), care susțineau că pastilele placebo determinau schimbări semnificative în funcționarea fiziologică a organismului.

Cu alte cuvinte, speranța și optimismul ajutau în mod practic sistemul imunitar să lupte mai bine cu boala și, uneori, ajutau efectiv la vindecare.

Placebo ameliorează și induce o stare de relaxare

În ultimii ani, cercetătorii au început să folosească tratamente placebo în combinație cu tratamentele medicamentoase care pot ameliora starea bolnavilor, dar nu vindecă definitiv.

Profesorul Anne Harrington de la Universitatea Harvard compara efectul placebo cu o peliculă de ulei care plutește deasupra apei, deoarece el poate determina anumite răspunsuri fiziologice ale organismului, dar nu contribuie efectiv la eliminarea cauzei.

În mod cert, placebo determină un răspuns cert al organsimului și se pare că la baza lui stă eliberarea de endorfine, așa numitele molecule ale fericirii pe care creierul le eliberează pentru a controla durerea și pentru a răspândi o stare de relaxare și de confort în întregul corp.