Atenție la emisiunile pentru copii! Pot fi dăunătoare celor mici

Atenție la emisiunile pentru copii! Pot fi dăunătoare celor mici

De multe ori te gândești poate că vrei puțină liniște sau ai treabă și cea mai la îndemână bonă este… televizorul. În fața unui ecran pe care se derulează emisiuni pentru copii – fie că sunt desene animate sau un film, cei mici stau cuminți și tu ai puțin timp liber.

Dar nu ar trebui să faci asta fără să te gândești și fără să știi la ce privesc copiii tăi. Multe emisiuni chiar pe posturi tv dedicate lor ar putea fi chiar dăunătoare. Psihoterapeutul Lavinia Țânculescu te sfătuiește să alegi cu atenție ce îl lași să vadă și în niciun caz să-l nu-l pui în fața televizorului fără să știi la ce se uită.

Când sunt de folos

Există producții pentru copii care sunt de folos. Psihoterapeutul consideră benefice filmele care ' stimulează imaginația, dau o stare de bine, de bucurie, de joc, dar și contribuie la formarea sa ca persoană, transmit un set de norme și valori'. Astfel, pot primi mesaje cum ar fi: 'să fii bun, politicos, să îl ajuți pe celălalt, să împarți cu el mâncarea ta sau jucăriile tale'. Pe de altă parte, prezintă și consecințele pe care le pot avea anumite acțiuni negative ale sale, precum și aspecte, pe care părintele le-ar putea considera a fi prea dure pentru cel mic – spre exemplu: moartea cuiva drag (așa cum se întâmplă cu moartea mamei lui Bambi), singurătatea (Mowgli în 'Cartea junglei'), trecerea prin încercări amenințătoare ('101 dalmațieni', 'Pisicile aristocrate') etc.

Adevăruri despre viață

Lavinia Țânculescu remarcă: 'sub formă de poveste, de film animat, copilul poate primi adevăruri dure treptat și le poate înțelege detașat, fără să se tulbure prea tare. Viața le conține și, mai devreme sau mai târziu, se va confrunta cu acestea. Cum să le facă față dacă nu a fost niciodată expus nici măcar teoretic la ele? Mai mult, aceste aspecte dezvoltă, amplifică, propagă emoții și sentimente pe care cel mic poate nu are ocazia să le trăiască în familie: entuziasmul, aventura, frustrarea, îndurarea lipsei, starea de doliu, părerea de rău'. Dar nu ar fi bine să-l lași să privească singur sau,dacă se întâmplă asta, discută cu el când ai timp despre ce a văzut la televizor. Specialistul consideră că cel mai bine va înțelege ideile noi care îi sunt prezentate dacă este ajutat de tine. În plus, să știi că este bine să aibă reacții emoționale la ce vede pe ecran. 'Am întâlnit părinți care nu își încurajau și chiar opreau copilul să plângă la o scenă tristă', spune psihoterapeutul, 'pentru că lor înșile le era dificil să integreze scena și să se confrunte cu aceasta. Sunt filme la care este firesc să plângi'.

Psihoterapeut Lavinia Tanculescu, email: lavinia.tanculescu@thewings.ro

Psihoterapeut Lavinia Tanculescu, email: lavinia.tanculescu @thewings.ro

Nu dezvoltă imaginația

'Multe din producțiile recente dedicate celor mici sunt foarte realiste și pierd calitatea de a se prezenta ca schițe care le permit să își dezvolte imaginația. Desenele animate nu mai sunt desene, nu lasă loc la completarea imaginii prezentate cu aspecte de natură personală și cu mecanisme de apărare. De exemplu, nu permit raționalizări de tipul: „hai că nu e chiar așa, e doar un desen animat, cum să vorbească animalele?'. Aceasta este o replică pe care părintele unui copil care se întristează prea tare la un film i-o poate spune, pentru a-l proteja de conținutul care este mult prea dificil de înțeles sau de acceptat deocamdată. Percepția realității foarte bine conturate creează sentimentul că toate evenimentele din respectiva producție sunt posibile sau calitățile personajelor sunt reale, nu sunt doar prezentări simbolice. De exemplu, a venit la cabinetul meu un băiețel care era trist pentru că el nu poate să producă pânză din încheieturi, chiar dacă este la fel de rapid ca Omul Păianjen. Dezvoltase chiar o preocupare vecină cu obsesia cu privire la faptul că el trebuie să găsească o cale să reușească asta, pentru că a văzut el la televizor că se poate.'