Așa-i nunta pe la noi

Așa-i nunta pe la noi

Ca mai toate evenimentele importante din viața românului și nunta e o împletitură de tradiții și superstiții. Din păcate, obiceiurile străvechi au cam pălit în timp în fața celor „de import'. Cu toate astea, în special pe la țară, datinile au rămas împământenite. Fiecare regiune le are pe ale ei, însă unele sunt comune și merită luate în seamă.

Azi, oscilează între opulență, dar strigat sau „la plic', și fast fără pretenții. Totuși, tradițiile se păstrează, căci dau un farmec aparte.

Ca să poți face nunta, mergi în pețit

O tradiție frumoasă este aceea de a cere mâna viitoarei mirese de la părinți și, implicit, binecuvântarea acestora. E drept, în zilele noastre, aordul ține strict de părțile implicate, mai exact de soț și soție. Dar nu-i păcat să se sară peste încă o petrecere frumoasă, prin care familiile celor doi să se cunoască mai bine? Mai mult decât atât, și nașii trebuie pețiți. Iar această problemă e una spinoasă. Căci, după datină, naşul e cel mai important personaj al nunții. Alegerea e grea, rolul nașilor fiind acela de a-i călăuzi pe tineri în viață, ca părinți spirituali, pe lângă obligația materială de a suporta cheltuielile cu voalul şi parura miresei, a lumânărilor şi a slujbei religioase. Tocmirea sau pețirea nașilor nu se face oricum. Viitorii miri trebuie să meargă la cei pe care și-i doresc drept nași, cu un plocon, adică daruri și, neapărat, cu o sticlă de vin sau de tărie de calitate. În cazul în care nașii acceptă ploconul și desfac sticla de băutură, înseamnă că se simt onorați de propunere și sunt de acord să-i cunune pe tinerii însurăței.

Tradițiile se păstrează

Nunta trebuie să înceapă de dimineață. Ginerică e bărbierit simbolic de tată, frate sau un cavaler de onoare, apoi se îmbracă și pornește către nași, plecând după aceea cu toții să ia mireasa. Fata va sta ascunsă până când mirele o va găsi şi vor merge împreună la biserică. Nașa, împreună cu soacra mică ajută mireasa să se îmbrace. Naşa îi prinde voalul, în timp ce lăutarii cântă „Ia-ţi, mireasă, ziua bună'. În funcție de regiune, la ieşirea din casă, se rupe turta deasupra capului miresei, apoi se împarte celor prezenţi și se încing hore. Cea mai potrivită zi pentru oficierea căsătoriei religioase este duminica, după Sfânta Liturghie. Nunta nu se încheie până când naşa nu scoate voalul de pe capul miresei şi îi pune în loc un batic sau o eşarfă, marcând astfel trecerea fetei la statutul de femeie măritată. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necăsătorite.

Sursa foto: filedenunta.ro