A-l forța să fie tot timpul cel mai bun, să ia zece la toate materiile nu este un lucru de dorit. Copiii noștri fac oricum parte, mai mult decât noi, într-o lume a competiției, iar ambiția pare a fi o calitate de dorit. Deși, poate la vârsta lor, asta înseamnă că trebuie să aibă neapărat haine de firmă sau un telefon mai performant decât al celorlalți colegi. Dar mulți sunt prinși și de ambiția de a fi mai buni la învățătură ca alții și nu suportă să fie pe locul 2.

Motivația interioară este mai importantă

Succesul real pe care-l va avea în viață nu ține însă de notele de 10 pe linie, de concursurile școlare câștigate și nici măcar de intrarea la o facultate bună. Toate astea nu sunt rele, dar condiția este ca el să fie motivat interior. Părinții care îi împing prea mult de la spate pe adolescenți ca să învețe nu fac decât să le submineze viitorul. Pe moment, poate că vor obține rezultate, dar pe termen lung, unii tineri nu vor găsi în ei însiși forța de a merge mai departe și de a avea succes. Sau alții vor reuși, dar doar pentru că s-a obișnuit să facă asta pentru a mulțumi alți oameni, fără a găsi cu adevărat bucurie în ceea ce fac.

Ambiția excesivă face victime

Partea neagră a perfecționismului este reprezentată de cazurile din ce în ce mai dese în ziua de azi de depresie, tulburări de anxietate, abuz de alcool și droguri, probleme de alimentație (bulimie sau anorexie) și chiar o rată a sinuciderilor în continuă creștere. Adolescenții care intră în acest joc al succesului riscă să își piardă prea repede încrederea în ei înșiși. Poate vor avea succes în liceu, dar când vor pleca la facultate vor pierde suportul pe care îl aveau de la părinți și nu se vor mai simți atât de motivați. Sau insuccesul din alte domenii ale vieții (mai ales în dragoste) i-ar putea doborî.

Sursa foto: thinkstockphotos.com