ADHD NU este boala copilului obraznic!

ADHD nu este boala copilului obraznic

ADHD nu este boala copilului obraznic! Tot mai multe cazuri de ADHD sunt fals diagnosticate.Iar consecințele pe termen lung pot fi deosebit de grave. Nu orice copil năzdrăvan suferă de ADHD.

ADHD nu este o tulburare oarecare. Ci este o boală neurologică, prezentă la copii încă de la naștere. Are drept cauză o modificare la nivelul neurotransmițătorilor din creier. Cauzele apariției și dezvoltării sale încă nu au fost elucidate. Însă se știe că determinismul genetic este un factor important. Din păcate, tot mai multe cazuri sunt fals diagnosticate în ultima perioadă, potrivit psihologului clinician Yolanda Crețescu. Și tot ea avertizează că pot exista consecințe grave ale acestui fapt.

ADHD nu se diagnostichează oricum

Diagnosticul de ADHD nu se pune oricum. Ci pe baza unei evaluări comportamentale care trebuie să dureze aproximativ șase luni. Timp în care se va observa dacă cele trei simptome principale, neatenția, impulsivitatea și hiperactivitatea, sunt prezente împreună și constant, indiferent de vârsta copilului. Peste 50% dintre cazurile de copii cu ADHD, care au trecut pragul cabinetului în ultimii ani au fost fals diagnosticați. Și asta din cauză că nu se ține cont de criteriile diagnosticării și finețea simptomatologiei. Care se poate confunda cu manifestări ale altor boli.', spune Yolanda Crețescu, psiholog clinician, manager al Centrului Vocațional de Dezvoltare Armonioasă Happy Minds.

Cum recunoști un copil cu ADHD?

Simptomele ADHD-ului la copii sunt  diferite față de aceleași manifestări care nu au legatură cu boala:

Neatenția. În ADHD, neatenția nu este cauzată de plictiseală sau dezinteres. Ci de o incapacitate a copilului de a se concentra, de a-și organiza singur activitățile. Precum și de a-și duce la bun sfârșit sarcinile pe care nu reușește să le prioritizeze.

Impulsivitatea. Are la bază tot o incapacitate. Și anume aceea de a nu-și putea menține relații socio-afective, de a nu fi capabil să se integreze într-un colectiv. Chiar dacă intenționalitatea copilului este una pozitivă, lipsa de atenție îl face să se deconecteze de ceea ce se întâmplă în jurul său.

Hiperactivitatea. Nu trebuie confundată cu un surplus de energie pe o durată determinată. Hiperactivitatea în ADHD este prezentă continuu. Independent de sarcina pe care o are copilul. Și este caracterizată prin agitație psihomotorie.

Ce poate ascunde falsul diagnostic de  ADHD

Mai sunt și cazuri în care un copil intră în luptă de putere cu părinții sau profesorii săi. Dorind să obțină atenție sau să se victimizeze. Un copil răsfățat nu este un copil care are ADHD.', lămurește Yolanda Crețescu. De asemenea, aceasta subliniază faptul că cele trei simptome amintite anterior pot fi și manifestări ale altor afecțiuni. Și se pot confunda foarte ușor cu diagnosticul de ADHD. Iată de ce, oferind lămuriri, psihologul îndrumă părinții către specialiști.

Boli de luat în seamă

Depresia. Lipsa de concentrare este un simptom care se manifestă și în depresie. De asemenea, este afectată și memoria deoarece acele gânduri negative, care îl solicită foarte tare, cauzează ulterior probleme de memorie. Însă lipsa de concentrare din depresie este lipsită de energie, este însoțită de tristețe, pe când în ADHD nu există acest lucru.

Anxietatea. Poate determina o stare de agitație, mergând până la hiperactivitate, însă este o tulburare de sine stătătoare, care nu îndeplinește criteriul de sinergie între neatenție, impulsivitate și hiperactivitate.

Autismul. La fel ca și copilul cu autism, și copilul cu ADHD se adaptează greu la schimbări, nu este capabil de a dezvolta legături emoționale, ceea ce îi blochează interacțiunea cu persoanele din jur. Copilul devine hiperexcitat nervos deoarece mediul înconjurător îi prezintă niște stimuli care sunt prea puternici, generând astfel o hiperactivitate, ce ne poate păcăli.

Tiroida hiperactivă. Printre manifestările sale se numără și tristețea, asociată de cele mai multe ori cu lipsa interesului pentru diverse activități sau scăderea capacității de concentrare. Însă acest lucru nu este același cu incapacitatea de concentrare, specifică ADHD-ului.

Lipsa de fier. Poate provoca iritabilitate sau senzația de oboseală și disconfort. De asemenea, poate determina o capacitate cognitivă redusă, fiind astfel confundată cu neatenția și cu incapacitatea de concentrare. Însă, într-o analiză clinică sumară, se poate vedea că este vorba despre un deficit de fier. De aceea, înainte de a pune diagnosticul de ADHD, este bine să fie realizate și analize medicale pentru a determina dacă pot fi și alte cauze ale simptomatologiei.

ADHD nu e bau-bau

psih-yolanda-cretescu

Yolanda Crețescu, psiholog clinician

Cu toate acestea, prezența ADHD-ului la copii nu reprezintă o problemă majoră, acest diagnostic având rezultate foarte bune la tratament dacă se îmbină terapia comportamentală, bazată pe sistemul de pedeapsă-recompensă, cu medicația prescrisă de psihiatru. În ceea ce privește cazurile fals diagnosticate, comportamentul copiilor este corectat odată ce ajung la psiholog, într-un mediu echilibrat în care își pot îndeplini nevoile de cooperare, de conectare, de capabilitate și curaj.', concluzionează Yolanda Crețescu.

Sursa foto: Centrul Vocațional de Dezvoltare Armonioasă Happy Minds