ADHD e o tulburare comportamentală. Sigur are copilul așa ceva?

ADHD

ADHD este un diagnostic pe care îl primesc mulți copii în zilele noastre. În ultimii ani, tot mai mulți copii sunt diagnosticați cu tulburări comportamentale. Or, în spatele acestora se pot ascunde afecțiuni cu consecințe grave pe termen lung.

Știi vorba aceea cum că nu există copil cuminte și babă frumoasă. Totuși, unii dintre copiii zilelor noastre le dau mari bătăi de cap părinților. Și nu neapărat din lipsă de educație. Nici din prea mult răsfăț. Și li se lipește micuților eticheta cu ADHD, în mod absolut eronat. Dar ADHD nu este boala copilului obraznic! Este vorba despre o problemă gravă de sănătate. Care necesită multă atenție și precauție pentru diagnostic.

Ce este ADHD?

Este o boală neurologică, prezentă la copii încă de la naștere. Este cauzată de o modificare survenită la nivelul neurotransmițătorilor din creier. De ce apare și evoluează? Încă nu se știe exact. Cert este că moștenirea genetică are un rol foarte important. Din păcate, tot mai multe cazuri sunt fals diagnosticate în ultima perioadă. Ceea ce poate duce la consecințe grave pe termen lung în dezvoltarea copilului.

Cum se manifestă

Simptomele la copii sunt specifice și nu ar trebui confundate. Un copil neatent din cauza ADHD nu este așa din cauza plictiselii sau a lipsei de interes. Pur și simplu, nu este capabil să se concentreze, să-și îndeplinească sarcinile. Faptul că un copil este impulsiv are la bază tot o incapacitate. Copilul nu poate relaționa, nu se poate atașa afectiv, nu se poate integra în colectivitate. Hiperactivitatea nu trebuie confundată cu un surplus de energie. Boala dă agitație psihomotorie.

Diagnosticul fals ascunde boli grave

De cele mai multe ori, diagnosticul de ADHD este pus pe baza unei informări superficiale. Și asta pentru că simptomele sunt ușor de confundat cu cele ale altor tulburări. Ce se poate ascunde în spatele unui fals diagnostic de ADHD?

Depresia și anxietatea.

Lipsa de concentrare se manifestă și în depresie. Gândurile negative cauzează probleme de memorie. Totuși, dacă nu intervine și lipsa de energie, poate fi vorba despre ADHD. Anxietatea poate da stare de agitație, chiar hiperactivitate. Dacă nu se combină cu neatenția și impulsivitatea, nu e semn de ADHD.

Autismul

Ca și copilul cu autism, copilul cu ADHD se adaptează greu la schimbări, nu e capabil de a dezvolta legături emoționale, ceea ce îi blochează interacțiunea cu persoanele din jur. Mediul înconjurător prezintă stimuli prea puternici, generând astfel hiperactivitate, ceea ce poate păcăli.

Tiroida hiperactivă

Printre manifestările ei se numără și tristețea, asociată cu lipsa interesului pentru diverse activități sau scăderea capacității de concentrare. Însă acest lucru nu este același cu incapacitatea de concentrare specifică ADHD-ului.

Lipsa de fier

Poate provoca iritabilitate, dar și o capacitate cognitivă redusă. O analiză clinică sumară poate dovedi asta. De aceea, înainte de a pune diagnosticul de ADHD, este bine să se facă și analize de sânge specifice.

Așa afli adevărul

„Diagnosticul se pune pe baza unei evaluări comportamentale ce trebuie să dureze cam șase luni. Se va observa dacă simptomele principale, neatenția, impulsivitatea și hiperactivitatea, sunt prezente împreună și constant. Peste 50% dintre copiii cu ADHD au fost fals diagnosticați și asta din cauză că nu se ține cont de criteriile diagnosticării și de finețea simptomatologiei.

Totuși, prezența ADHD-ului nu e o problemă majoră. Se obțin rezultate foarte bune dacă se îmbină terapia comportamentală cu medicația. În cazurile fals diagnosticate, comportamentul este corectat la psiholog, în mediu echilibrat, în care își pot îndeplini nevoile de cooperare, de conectare, de capabilitate și curaj.”, spune Yolanda Crețescu, psiholog clinician, Centrul Vocațional de Dezvoltare Armonioasă Happy Minds.

Sursa foto: Shutterstock

Loading...