Cum să alegem alimentele sănătoase

Principalul indiciu: miezul de pâine

”Pâinea cea mai indicată pentru un adult sănătos este cea intermediară sau neagră. Nu culoarea trebuie să ne orienteze, ci aspectul miezului. Dacă se vad urme de tărâţe (formaţiuni lamelare), atunci este intermediară “pe bune” şi nu “vopsită”. Recomand şi la pâine, ca şi la toate celelalte produse, citirea etichetei şi alegerea produsului cu compoziţia cea mai simplă: făină, sare, drojdie. Daca sunt adăugate şi ceva seminţe (in, floarea soarelui), atunci este şi mai bine. De asemenea, este bine să aibă un termen de valabilitate scurt.”

Lapte cu maximum 1,8 grăsime şi iaurt făcut în casă

”Cel mai bun lactat acid este un iaurt sau un kefir simplu, pe care şi-l face omul în casă, dintr-un lapte curat, de preferinţă semidegresat. La lactate, dacă le cumpărăm pentru adulţi trecuţi de 30 de ani, e bine să fie cu maximum 1,8 % grăsime (lapte), provenind de la un producător cunoscut, care să fim siguri că le-a igienizat cum trebuie. La brânzeturi, cred că cel mai bine este să ne uitam la preţ şi la preferinţele noastre. Din pacate, cele mai bune ca gust au şi multă grăsime aterogenă (grăsimi saturate, colesterol), aşa încât trebuie consumate cu multă moderaţie.”

Mezeluri, doar din carne netocată

”La mezeluri în principiu este bine să nu ne uităm deloc, ele nefiind prea sănătoase. Recomand să ne orientăm către cele din carne netocată (muşchiuleţ, ceafă, etc.), la care vedem măcar ce conţin, fie să le alegem pe cele mai scumpe, pentru că la mezeluri mai mult ca decât la orice alt produs preţul arată că au în compoziţie mai multă carne şi mai puţine componente nedorite (zgârciuri, slănină).”

Mierea e greu de verificat

”Multe, foarte multe din aşa-zisele produsele , <de la ţărani> nu sunt deloc verificate şi sunt nu numai falsificate, ci conţin substanţe nocive (ex: mulţi dintre micii apicultori folosesc vase, utilaje murdare sau care cedează metale toxice, mierea poate fi adunată dintr-o zonă poluată şi nimeni nu a controlat-o, apicultorul poate să fi tratat albinele pentru diferite boli cu substanţe interzise, care să lase reziduuri toxice în miere, etc.).

Mierea este un produs foarte problematic, pentru că este greu de verificat, iar zahărul adaugat e cel mai mic rău. Oricum, ca fapt divers, şi ţăranii dau zahăr albinelor, ca să facă miere, ceea ce nu e bine. Ar trebui să fie făcută doar din <zahărul> florilor. Deci ori luăm miere de la cineva căruia îi ştim în detaliu gospodăria ori luăm miere din magazine care, cel puţin teoretic, e verificată. Aş recomanda, totuşi, evitarea mierii din China, chiar dacă e cel mai mare producător mondial, pentru că au cele mai mari probleme cu calitatea. Şi la miere preţul poate fi un indicator bun. Un truc: mierea nefalsificată zahariseşte. Acest lucru poate fi un indicator.”

Citiţi ingredientele!

Citirea etichetelor este aproape obligatorie. Ne uităm la partea nutriţională şi căutăm produse cu densitate calorică mică (puţine lipide şi carbohidraţi) şi cu densitate nutriţională mare (multe proteine, vitamine, minerale). Apoi ne uităm la sare: cu cât mai puţină, cu atât mai bine. Ne uităm şi la ingrediente: cu cât mai puţine, cu atât mai bine (multe înseamnă multă procesare şi aditivi). Dacă avem alergii alimentare, trebuie să citim cu atenţie etichetele, deoarece pe ele sunt scrise orice ingrediente care ne-ar putea decanşa starea.

Concluzie

”Să nu excludem nimic de pe rafturi. Oamenii e bine să aleagă sănătos, dar nu să fie constrânşi să nu cumpere anumite produse. Este adevărat că nu le este recomandat părinţilor să se plimbe cu copiii la rafturile cu dulciuri şi nici celor care au renunţat la alcool să fie la sectorul cu băuturi, însă nu înseamnă că aceste produse trebuie să dispară şi nu mai trebuie consumate deloc.”

Credit foto: Flickr.com