Sfânta Teodora de la Sihla este Floarea Duhovnicească a Moldovei

Sfânta Teodora de la Sihla

Biserica ortodoxă o pomenește, an de an, la data de 7 august, pe Sfânta Teodora de la Sihla. Este prima româncă trecută în rândurile sfinților. Și este cunoscută și drept Floarea Duhovnicească a Moldovei.

Despre Cuvioasa Sfânta Teodora de la Sihla se știe că a venit pe lume în vremea domniei lui Vasile Lupu, pe la 1650, în casa unei familii înstărite cu rang boieresc la Cetatea Neamțului. Potrivit tradițiilor vremurilor, a fost căsătorită împotriva voinței ei. Dat fiind că nu Dumnezeu nu i-a binecuvântat familia cu prunci, ea și soțul ei s-au hotărât să renunțe la cele lumești. Au plecat la mânăstire să se călugărească. Avea aproape 30 de ani, atunci când au făcut acest pas. El a intrat la Schitul de la Poiana Mărului, iar ea la Mănăstirea Vărzărești.

În urma atacurilor cotropitorilor, ea s-a retras în Munții Buzăului, unde a și viețuit vreme de peste 10 ani. A ajuns apoi la Schitul Sihăstria, din Munții Neamțului. De acolo a fost îndrumată să-și urmeze viața de pustnică în desișul Sihlei, unde viețuiau mai mulți sihaștri. Aici și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, într-o peșteră devenită azi lăcaș de închinăciune.

Sfânta Teodora de la Sihla a căpătat putere din credință

Și-a trăit viața în post și rugăciune, în chilia din peșteră, procurându-și cantitatea infimă de hrană din pădure. Chiar și în zilele noastre, mai există o specie de iederă cu care se hrănea sfânta. Oamenii îi spun iarbă dulce sau măcrișul Sfintei Teodora. Simțind că i se apropia sfârșitul, Sfânta Teodora s-a rugat vreme de 40 de zile ca Dumnezeu să-i trimită un preot care s-o împărtășească înainte de a-și da ultima suflare. Și doi frați călugări i-au adus un preot care a împărtășit-o cu Sfintele Taine. Imediat după aceea, a rostit, privind spre cer, „Slavă Ție, Doamne, pentru toate!” și s-a stins.

Trupul ei a rămas mult timp în peșteră. Însă, după mai mulți ani, când a aflat vestea morții celei care i-a fost soție, călugărul Elefterie s-a retras și el la Sihla, pentru a fi mai aproape de rămășițele ei pământești. Și a trăit sub stâncile Sihlei, în post și rugăciune, până i-a venit ceasul să treacă la cele veșnice. Abia în 1830, familia domnitorului Sturza a așezat osemintele Cuvioasei în raclă de preț. Și le-a depus în biserica pe care a zidit-o în apropiere de Iași, la Miclăușeni. În timpul ocupației rusești din 1856, moaștele au fost duse la Kiev, la Biserica Lavra Pecerska, unde i s-a spus Sfânta Teodora din Carpați. În 1992, pe 20 iunie, Sinodul BOR a recunoscut sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla și a stabilit data de 7 august ca zi de pomenire.

E prima româncă trecută între sfinți

Despre schitul de sihaștri din inima pădurii și despre Sfânta Cuvioasa Teodora a scris și Calistrat Hogaș, în celebra carte „Pe drumuri de munte”: „Frumoasa Sfânta Teodora, legendara anahoretă a locurilor acestora, se înfățișa închipuirii mele ca o a doua Marie din Egipt, cu viața bântuită de aceleași nenorociri, tot ca și ea. Sfânta Teodora se lepădase, poate, de plăcerile îmbătătoare ale lumii acesteia, mulțumindu-se, în cele din urmă, cu crăpatura umedă a unei stânci, în locul palatelor aurite unde luxul și desfrâul domneau cu răsfățare…”

Sursa foto: Orthodoxwiki.org

Loading...